5 ianuarie 2009

Fotografia ca pasiune

Blogul este o pasiune. Fotografia la fel. Din pacate n-am reusit inca sa stapanesc precum as dori tainele acestui domeniu (fotografia). Dar sunt pe drumul cel bun. In acest loc blogul si fotografia se intalnesc. Ma bucura faptul ca am un loc al meu unde pot sa arat si altora fotografii facute de mine si ca pot comenta in voie asupra lor.

Totul a inceput cu clasicele aparate cu film. Ce necaz aveam ca trebuia sa stiu exact ce vreau sa pozez, cum sa pozez si nu imi permiteam vreo eroare. Ca aveam doar 24 de incercari. Si filmul costa, develoaprea costa si pe deasupra mai si dureaza. Acum e mult mai lejer. Faci poze si cu ochii inchisi. Poate iese ceva. Oricum poti sa stergi imediat ce nu-ti convine. A evoluat tehnologia. Asa am ajuns eu acum sa am in doatare un aparat foto Canon Powershot S3 si telefonul mobil care are si el o camera bunicica si utila. Cine se gandea acu cativa ani ca telefonul o sa faca si poze? Daca mie imi spunea cineva asa ceva acu cativa ani primul gand mi-ar fi mers la un aparat foto masiv lipit de receptorul unui telefon. O strutocamila. Initial am considerat ca o camera foto la telefonul mobil este doar un moft, o chestie de care ma pot lipsi, nu intra in lista de prioritati atunci cand citeam specificatiile tehnice. Dar am constatat ca are si ea rolul ei. Mai ales pentru un blogger e importanta. Dar nu numai. Au fost multe momente cand imi spuneam "ce mi-as dori sa am un aparat foto acum cu mine". Si decat sa ma car si cu un aparat foto si cu un telefon la mine mai bine le am integrate in acelasi dispozitiv.

Dar vin si momente cand o simpla camera a unui telefon nu mai este suficienta. Atunci intra in actiune artileria grea, in cazul meu S3-ul. Era ideal la momentul achizitionarii lui (acu vreun an jumate). Era primul meu aparat foto fara film si am vrut ceva intermediar. Nici banal dar nici prea complicat. Asa ca am optat pentru un semipro. Este foarte bun pentru invatat tehnici fotografice si mici detalii care pot fi aplicate ulterior pe o scula profesionista. Are dezavantajul ca nu il pot cara mereu cu mine. Si aici ma refer la viata cotidiana prin Bucuresti. Nu e chiar cel mai micut lucru. Aici ajuta mobilul.

Intr-un viitor nu foarte apropiat planuiesc achizitionarea unei scule profesioniste, unui "tun". Dar pentru asta trebuie sa mai invat pe actualul aparat, sa reusesc sa scot tot ce poate el mai bun si sa mai pun niste banuti deoparte pentru ca un "tun" nu e chiar o investitie cotidiana.

Acest articol a fost scris si pentru concursul Go4it.ro.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu