1 octombrie 2008

Nu pot sa fiu mare

Sunt jucatori care nu-s facuti sa fie mari, sa fie lideri de echipa. Ceva, nu stiu ce, ii tine acolo jos, in mediocritate, oricat de bine ar juca. Cel mai elocvent exemplu e Lovin. In ultimele meciuri el tine Steaua in spate. Fie ca ne place fie ca nu, cam asta e adevarul. Oricat de mult l-ar fluiera si contesta fanii, nu pot sa nu recunosca faptul ca el e unul din cei mai buni jucatori ai Stelei din acest sezon. Dar oricat de mult ar incerca acest jucator sa "puna osul" si sa munceasca in timpul unui meci tot nu-si va depasi conditia de mediocritate care ii este atribuita.

Erau acum cativa ani la Real Madrid, in perioada marilor vedete, 2 tabere. Cel putin in viziunea presei. Zidanes si Pavones. Asta era denumirea sugestiva data vedetelor respectiv celorlalti. Prin ceilalti a se intelege jucatorii de pluton, cei care oricat ar fi muncit si incercat sa iasa in evidenta nu s-ar fi putut ridica la rangul de Zidanes. Cam asa e situatia de acum de la Steaua. Avem Radoii si Lovinii.

Si eu ma numar printre fostii contestatari ai lui Lovin. Mi se parea intotdeauna ca orice poate fi mai bun decat el in linia de mijloc a echipei decat el. Adica daca ai ajuns sa-l bagi pe Lovin titular inseamna ca ai o problema. Nu stie decat sa alerge cat de cat, sa bage cate-un tackling din cand in cand si sa dea o pasa de 10 metrii maxim, nicioadata in fata. Ori lateral ori in spate. Dar se pare ca forma slaba a restului echipei din ultimul timp l-a tras in fata tocmai pe Lovin. Baiatul a inceput sa se simta important, apreciat si sa capete incredere in fortele proprii. Astfel am vazut la Lovin incursiuni spre poarta adversa cu mingea la picior, verticalizari, tacklinguri mai multe si curate. Sper sa continue tot asa dar nu vad cum poate scapa de pecetea pe care o poarta. Aceea de jucator mediocru, venit dintr-un mediu suspect (aici ma refer la fosta lui echipa FCM Bacau), rudimentar, delasator si fara veleitati tehnice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu