O viata inversata

Aseara am ajuns si eu sa vizionez The Curious Case of Benjamin Button (2008). Dupa atatea nominalizari la Oscar si ridicari in slavi a venit momentul sa vad si eu minunea. Castigasem si 2 bilete de la cinemarx.ro si imi place si stilul regizoral al lui David Fincher (Se7en, Fight Club). Deci toate premisele erau garantate.

Eram deja pus in tema de durata usor excesiva a filmului, de subiect, de actori, asteptam doar desfasurarea. Filmul are la baza o nuvela de 20 pagini scrisa de Scott Fitzgerald. Daca citirea ei nu poate lua mai mult de vreo 30 minute, filmul reuseste sa se intinda la peste 2 ore jumatate. Mult prea mult. Povestea e interesanta dar curge prea incet. Putea fi rezumata la sub 2 ore si nu si-ar fi pierdut savoarea. Se pierde in detalii inutile. Au fost si cateva momente in care parca simteam ca sta in loc.

Povestea e simpla: Benjamin Button (Brad Pitt) este un om care se naste batran si moare tanar. Toata viata sa este inversata. La mijloc se intalneste cu Daisy (Cate Blanchett) cu care are si un copil. Totul este vazut ca o istorisire a lui Daisy pe patul de moarte. Un rol foarte bun il face Tarji Henson care o interpreteaza pe mama adoptiva a lui Benjamin.

Acum inteleg si de ce nu a castigat mare lucru la Oscar. Nu inteleg insa de ce a avut atatea nominalizari. Will Smith in Seven Pounds mi se pare mult mai bun decat Brad Pitt aici. Pentru machiaj si efecte speciale da, e meritat premiul. Poate doar coloana sonora sa mai fie de apreciat. Si atat. In rest nu iese cu nimic in evidenta.

In sala eram vreo 12-13 oameni. Majoritatea tipe. Mai mult ca sigur, venite dupa Brad Pitt. Spun asta pentru ca dupa ce a disparut din actiune s-au imbracat si erau pe picior de plecare. Oricum asteptasera exasperant de mult pentru a-l vedea in toata splendoarea. Vreo 2 ore, nu mai mult. Si l-au avut frumusel vreo 20-25 minute. Cred ca au plecat nesatisfacute.

Am intalnit si una din cele mai nepotrivite si amuzante replici pe care le-am auzit in ultima perioada in filme. In scena reintalnirii dintre Benjamin si Daisy dupa accidentul acesteia din Paris.

Daisy: Will you sleep with me?
Benjamin Button: Absolutely.

Acel "absolutely" spus de Brad Pitt are o asemenea intonatie si intensitate incat nu poate fi egalat nici de comediile comerciale. Parca si-ar fi pus toata viata in acel cuvant. N-aveti cum sa o ratati daca vedeti filmul.

Pentru poveste, feeling, machiaj si regizor ii dau un 8/10. Putea fi mai bun daca era mai condensat. Unele filme chiar nu au nevoie de o asa intindere a subiectului.