Ghid practic de facut praf un meci de fotbal

- te numesti Tom Henning Ovrebo, esti arbitru norvegian si esti fericitul posesor al dreptului de a arbitra o semifinala de Champions League

- esti cam cat elefantul si transpiri ca porcu' inca din minutul 10.

- nu ai mari probleme de arbitraj vreo 65 de minute si te simti stapan pe situatie desi e clar ca iti e din ce in ce mai greu sa tii pasul cu jucatorii.

- din cauza gabaritului depasit esti departe de faze, plasamentul e prost si preferi ca in fazele la limita sa iei deciziile care ar avea cea mai mica influenta asupra rezultatului.

- prin minutul 65 decizi sa fii dur si sa iei o decizie care sa demonstreze ca tu esti seful, ca stii ce faci si ca iti asumi o minima responsabilitate: il dai afara destul de usor pe un jucator al uneia dintre echipe. Faza e destul de discutabila. Poate a existat contact dar nu se impunea si eliminarea. Din inertia fazei aparatorul si atacantul si-au incurcat picioarele. Un galben era suficient. Dar tu decizi ca aici, in cel mai nepotrivit moment, trebuie sa iei o decizie radicala (si asta dupa cateva secunde in care pareai destul de nesigur de decizia pe care o vei lua; probabil a facut si tusierul cu ochiu' ca e cazul sa iei masuri radicale).

- realizezi ca poate te-ai grabit in decizia de eliminare a jucatorului si arbitrezi dupa tactica Corpodean: in compensare. D-aici incolo refuzi sa mai oferi orice echipei cu un om in plus. Chiar si goluri esti capabil sa le anulezi doar-doar sa compensezi graba eliminarii pe care ai pricinuit-o. Penalty-uri clare din varful tribunei le consideri absolut neintentionate, inchizi ochii si treci peste.

- multumesti cerului ca norocul echipei defavorizate de decizia ta de a-i elimina un jucator isi face datoria si aceasta reuseste sa inscrie si sa-si indeplineasca obiectivul

- te rogi sa scapi nevatamat de pe teren