Pac-pac, pac-pac

Cam asta-i situatia la Steaua. Se schimba antrenorul dupa partea pe care se scoala patronul. Echipa sub conducerea lui Lacatus juca jalnic. L-a mai luat si gura pe dinainte, hotarari luate la cald, Gigi s-a sculat pe partea cealalta si afara cu Lacatus. Dorinel a cazut la mijloc. Mirajul de a antrena o echipa precum Steaua iti ia ochii si uiti de cine se afla la conducerea ei.

Totusi Lacatus a plecat la timp. Urma o serie infernala de meciuri cu Dinamo, Rapid, Timisoara, Craiova si 2 meciuri in liga campionilor. Socul provocat de venirea lui Dorinel a durat fix primele 70 minute din meciul cu Dinamo. Apoi totul a reintrat in "normal". Joc apatic, previzibil, 2 inchizatori si o buimaceala totala pe teren. Bilantul echipei nu putem spune ca este unul prost. Nu a pierdut cu echipele mari. Dar nici nu a castigat.

A venit finalul de sezon. Dorinel a avut si dezavantajul conflictului deschis dintre suporteri si patron. Astfel ca tehnicianul a cam ramas in umbra la meciurile de acasa. Nici echipa nu l-a prea ajutat. Astfel ca patronul sculandu-se pe partea cealalta a zis ca Lacatus trebuie sa revina. Si-a terminat vacanta, s-au impacat, au trecut peste vorbele urate de la despartire si gata. Cu pretenu' Lacatus nici nu trebuie contract. E pe cuvinte. Pana vine oferta d-afara.

Cel mai urat din toata treaba a iesit Dorinel. A vrut sa antreneze o echipa mare dar n-a fost lasat nici macar sa ajunga sa-si ia un jucator. Asa se intampla cand ai patron un cioban neaos. Pentru ca Steaua e numai una dupa cum ne-au cantat si dinamovistii.