Lectia de scoala si lectia de viata

Ascultam azi dimineata la Radio Romania (da, mai asculta cineva de la oras si Radio Romania) un interviu cu o fetita de cativa anisori. Si ne spunea micuta cum ca trebuie sa mergi la scoala sa inveti si dupa aceea sa lucrezi. Asta am fost invatati mai toti dintre noi in cei 7 ani d-acasa si mai apoi de catre scoala. Problema e cand scolerul incepe sa se loveasca de viata reala si constata ca nu ala cu carte are parte de respect, o viata linistita si un trai indestulat. Incepe el si vede la teveu analfabeti, unul mai mare ca altul, care se lafaie in masini scumpe, case si femei fara numar. Si atunci incepe sa-si puna intrebari. De ce m-au mintit parintii atatia ani? De ce am mai invatat io atat si am ajuns angajat pe un salariu mizer si am perspectiva unei pensii (daca o apuc) la fel de mizera? Si tot asa.

Mi-am adus atunci aminte de un articol citit cu vreo cateva zile in urma despre lucrurile pe care nu le invatam in scoala. Sistemul de invatamant la noi e rudimentar, invechit si cu multe complexe si prejudecati. Acu nu pot spune ca invataturile celor 7 ani de acasa ar trebui sa te puna fata in fata cu greutatile vietii. Dar scoala ar trebui sa te initieze macar. Nu se intampla asta. Scoala te face un soarece de laborator in care se injecteaza informatie cat mai multa, cat mai diversificata si cat mai prost structurata. Nu se tine cont nici de unicitatea copiilor (nu toti pricep la fel si in general nu toti pricep), nici de evolutia sistemului si a vietii cotidiene (traim intr-o altfel de societate azi decat acu vreo 20 de ani) si nici de evolutia informatiei (ce inveti azi iti va folosi intr-o mica masura peste cativa ani dar poate fi baza).

Scoala ar trebui sa pregateasca copilul pentru viata nu doar din punct de vedere intelectual ci mai ales psihic, emotional si fizic.

Nu te invata valoarea banului. Fie ca vrem fie ca nu, societatea din ziua de azi e condusa de bani. Scoala te invata ca trebuie sa te tii de carte ca sa ajungi sa iti fie bine (a se citi: sa ai bani si o viata indestulata). Proverbele te invata ca banul nu aduce fericirea si ca e ochiul dracului. Asa o fi dar cu siguranta banul intretine fericirea si iti poate aduce linistea zilei de maine. Si banul cam poate controla majoritatea lucrurilor pamantesti (am exclus aici sanatatea si emotiile desi pot fi si acestea indrumate cu niscaiva bani).

Nu te invata sa treci peste esecuri. Nici macar ce sa inveti din ele. Viata e plina de esecuri. Omul invata in general din propria experienta dar o pregatire prealabila ar fi necesara. Pentru ca multi raman craponati in ele. Unii sunt mai labili psihic. Trec greu peste sau deloc. Ajung la depresii, droguri si altele de gen. Si atunci nu le mai ajuta la nimic ca au fost olimpici sau premianti.

Nu te invata nimic despre comunicarea interpersonala. Cu mici exceptii, toata cariera se bazeaza pe comunicarea cu ceilalti. Teamwork-ul, spiritul de echipa, cuvintele alea pompoase trecute in cv. Greu te descurci daca nu comunici si in general nu obtii mare lucru fara o minima stiinta a comunicarii. Nimic nu ti se da pe tava fara sa stii sa ceri, sa obtii. Am avut cu toti o cunostiinta/prieten/coleg care se descurca in orice situatie doar pentru ca stia sa vorbeasca, stia sa comunice, se prindea repede la vorba. Si se va descurca si mai departe in viata pentru ca stie sa ia omul direct si sa-l invarta dupa cum vrea. Si asta chiar cu mult mai putina carte decat altii.

Nu inveti nimic util despre sanatate. Tot ce e anatomie in scoala e o intrare absurda in detalii. Esti pus in fata unei inregi liste de termeni greoi si pe care ii uiti imediat. Plus toate organele omului analizate structural dar nu principial. Le disecam in toate partile dar nu aflam nimic general despre intretinerea lor. Despre igiena, nici atat. Se presupune ca sunt chestii prea de baza pe care trebuie sa le stii din cei 7 ani d-acasa. Nu ti se spune nimic despre importanta unor vizite, nefortate de imprejurari, la doctor. Sau la stomatolog. Niste controale periodice. In general nu ti se spune nimic altceva in afara manualului ala colorat cu multe organe disecate si a programei. In programa in general se craponeaza totul. Daca asa spune programa, asa facem.

Te invata multe chestii total inutile. Si totul doar de dragul de a avea elevul un bagaj de cunostiinte generale cat mai mare. Pe principiul decat sa stie putin dar bine, sa stie multe dar nimic concret. Si materiile se pierd in detalii total inutile copilului mai tarziu. In loc sa fie cursuri facultative sau ore de cunostiinte generale in functie de interesele ulterioare ale elevului, se prefera sistemul invechit in care i se baga toate pe gat si ii se face o varza totala in cap. Cu ce ma ajuta pe mine, electronist, ca a trebuit sa invat subgrupele Carpatilor, clasificarea plantelor sau in ce an a avut loc batalia de la Podul Inalt? Pai cu nimic. Si totul era servit de aceeasi profesori dezinteresati si preocupati doar de cafeaua si tigarea din cancelarie si ca elevul sa ii balmajeasca lectia pe de rost. Nu auzise niciun dinozaur de catedra de creativitate, de incurajarea gandirii libere a elevului. Stiam programul orelor cu precizie. Azi si maine e dictarea, dup-aia e ascultarea. Si cu putin efort anticipam exact si cand ma asculta si daca trebuia sa chiulesc sau nu (pentru ca, bineinteles, nu stiam mereu lectia).

In domeniul electronicii exista legea lui Moore. Ea spune ca numarul de tranzistoare pe cip se dubleaza la fiecare 2 ani. Cu alte cuvinte avansul tehnologic este exponential. Deci ceea ce invata inginerul electronist in facultate ii foloseste doar ca baza, si asta pe termen scurt. Asta pe langa multimea de lucruri total inutile pe care le invata. Bineinteles, totul teoretic. Practica lipseste cu desavarsire sau se face pe niste aparate din preistoria stiintei. Il inveti pe student structura interna a osciloscopului (de parca i-ar folosi la ceva - pentru asta exista fise tehnice si scheme/manuale) si cand ajunge fata-n fata cu unul de generatie recenta habar n-are unde e butonul de pornire.

Nu te invata sa culegi informatia necesara. Se considera ca iti baga scoala pe gat toata informatia care s-a putut inventa. Dar in era asta a internetului, acum cand totul e la un click distanta nu-ti indruma nimeni pasii spre asa ceva. Esti trimis spre bilbioteci, spre carte, in cel mai bun caz. Adica atunci cand ti se raspunde si nu ti se intoarce spatele. Macar de am avea biblioteci. Cartea este vazuta drept simbolul suprem al intelepciunii si al bunastarii.

Nu te invata sa te aperi. Si aici vorbesc la modul cel mai fizic. In comunism nu se punea problema securitatii personale. Dupa cum ziceau batranii, puteai sa lasi un portofel pe strada si-l gaseai tot acolo. In ziua de azi s-au cam schimbat lucrurile. Nu mai esti in siguranta pe nicaieri. Niste minime lectii de autoaparare ar fi absolut necesare. Infractorul, prin natura lui de om in afara legii, poseda ilegal diverse obiecte/arme. Si nu se sfieste sa le foloseasca. Si vorba buna si dojeneala nu ajuta in astfel de situatii. Poti sa sfarsesti rapid intre patru scanduri si atunci nu-ti va mai folosi la nimic cartea, scoala si eductaia pe care ti-au dat-o parintii. Repet, scoala ar trebui sa formeze omul din toate puctele de vedere, nu doar intelectual.

Nu a gandit nimeni un sistem care sa scoata chiar oameni capabili pentru profesia pe care si-o aleg. Totul e o teorie pura si in general inutila. Las-o bai ca merge-asa. Discerne el singur ce-i trebuie si ce nu. Sa-l mai invete si parintii. Si nici nu intereseaza pe cineva sa schimbe. Pentru ca majoritatea celor care ar fi in masura sa schimbe ceva sunt din tagma baietilor care s-au descurcat si fara carte in viata. Avem un exemplu prezidential.