Moartea unui comis voiajor. Un spectacol plin de emotie despre neimplinirea vietii. Un spectacol in care multi se pot regasi. Atat in certurile banale dintre fratii Happy si Biff cat si in ruptura comunicativa dintre copil si parinte.
Willy Loman este un comis-voiajor ajuns la varsta senectutii pe care sansele l-au ocolit in viata. A trait o viata decenta, invaluita deseori in iluzii si a ajuns un rebut pentru societate. Isi dorea mai mult ca orice, ca baietii sai sa prinda acea sansa de a izbavi in viata de care el nu a avut parte. Victor Rebengiuc reuseste sa dea viata acestui personaj atat de complex in trairi si in expresivitate.
Linda Loman este sotia lui Willy. Vorba ei molcoma si calculata, calmul ei in orice situatie e apasator si se opune accesurilor de furie ale lui Willy. Mariana Mihut reuseste un rol superb si suficient de inexpresiv fizic cat sa compenseze cu restul personajelor. Ea reprezinta practic elementul de legatura si stabilitate din familie.
Copii Buff si Happy se confrunta fiecare diferit cu neimplinirea. Buff, fratele orgolios dar care n-a reusit sa se adapteze nicaieri si s-a saturat sa traiasca in iluzii si minciuni. Si Happy care se invarte intre femei si o slujba nesemificativa.
Planurile real si imaginar se intersecteaza de multe ori. Discutiile imaginare ale lui Willy cu fratele sau mort Ben intervin de multe ori in cursul actiunii. Totul ca o amintire a sansei ratate de catre Willy de a se realiza in viata si de a fi cineva.
O piesa cu mesaj, cu inclesarea dintre generatii, cu omul ajuns la batranete cu care timpul nu mai are rabdare. O piesa pe care o recomand si pentru a vedea inca odata, daca mai era cazul, de ce ar trebui sa ne bucuram cat mai mult posibil de "dinozaurii" scenei teatrale romanesti.
14 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu