Comedia prin seriozitate

Am fost aseara cu DB la o portie buna de cultura. Nu mai servisem de vreo luna si ceva. Si electronistii trebuie sa se mai delecteze din cand in cand. Si ultima delectare de acest gen a fost acu vreo luna. Piesa aleasa a fost Cafeneaua de la Teatrul Bulandra. De la vederea distributiei (Horatiu Malaele, Dana Dogaru si Emilia Popescu) mi-am dat seama ca vom avea de-a face cu un recital actoricesc si umorul mult si de buna calitate va predomina. Si asteptarile nu ne-au fost inselate.

Actiunea se desfasoara undeva in desertul Nevada pe parcursul a 40 ani separati in 3 episoade. Se urmareste evolutia uni cuplu de americani care decid sa faca o schimbare radicala si sa-si reinceapa viata in jurul unei afaceri intr-un local aproape de soseaua nationala.

Spectacolul este o oglinda a vietii banale a unor oameni decimati de certurile cotidiane si de simplitatea vietii care este, dupa cum ne spune si Horatiu Malaele, "o boala mortala cu transmitere sexuala". Totul este invaluit intr-o patura de umor. De altfel Horatiu Malaele, care este si regizorul acestui spectacol, este unul din putinii actori care stiu sa faca comedie prin seriozitate. El da consistenta scenei, credibilitate actiunii si starneste hohote de ras inca de la prima scena pana la ropotele de aplauze pe deplin meritate de la sfarsit.

Va recomand sa vedeti aceasta piesa si nu veti regreta. Veti avea parte de 2 ore de buna dispozitie si veti fi prinsi in actiune inca de la primele scene. Atentie ca biletele sunt foarte greu de gasit si va trebui sa vi le rezervati chiar cu 3-4 saptamani inainte.

Clinica lui Lustig

Am fost aseara la Teatrul de Comedie pentru a viziona cea mai recenta punere in scena a unui text de Adrian Lustig, si anume Clinica. Primul contact pe care eu l-am avut cu textele lui Lustig a fost in piesa Nepotu' cu Tamara Bucuceanu si Serban Pavlu. M-a impresionat de atunci umorul fin si fluiditatea spectacolului si am cautat sa vad si alte spectacole ale autorului. A urmat Poker. O alta piesa reusita care emana energie si reuseste sa prinda publicul in jocul actoricesc.

In primavara a debutat si Clinica. Aseara am ajuns si eu sa-l vad. Ma asteptam la acelasi umor si atmosfera tipica unui spectacol marca Lustig. Si de asta am si avut parte. Mai ales ca subiectul de la care se porneste este unul care promite: o clinica drept refugiu al unor oameni ratati, inadaptati si care cauta un loc de scapare de problemele cotidiene. De altfel in jurul acestui tip de personaje se construiesc toate piesele lui Lustig. Totul se invarte in jurul unor neadaptati sau izolati de lumea-nconjuratoare.

Scenografia, semnata de Elena Cozlovschi este bine aleasa si contribuie la mesajul transmis publicului. Are o singura prezenta stridenta si anume statuia cu sani a lui Freud. Personajele sunt bine individualizate dar fara o biografie clara. Uneori exagerate sunt replicile shakespeareiene ale actorului ratat Raul Dragobete. Destul de simplist este si personajul Violeta, medicul tanar si sexy dupa care alearga toti pacientii. Cel mai putin exploatat, dar cu un mare potential, este personajul bancherului Crinu Sandoi. El cade in plan secund, planul principal fiind luat de catre boxerul Narcis Pasare, jucat exceptional de catre George Mihaita. Prin implicarea in trairile personajului sau el da putere si domina scena. Un alt rol foarte bun a fost cel facut de catre Virginia Mirea. Ea o joaca pe Angelica, bucatareasa nostalgica aflata in cautarea eterna a unui suflet pereche.

Va recomand acest spectacol ca de altfel si celelalte care au la baza un text de Adrian Lustig. Veti avea parte de multe momente de umor de calitate.

P.S. Incepe Festivalul National de Teatru.