Manifestari culturale in spatii neconventionale

Valencia. Art Nouveau Mercado Center. Cea mai mare piata acoperita din Europa. O zi monotona. Deodata, din boxe incepe sa se auda La Traviata de Giuseppe Verdi...



Protagonistii din imaginile de mai sus sunt membri ai operei Palau de les Arts din Valencia. O prestatie exceptionala intr-un mediu inedit si neconventional.

De ce nu se poate asa ceva si la noi? De ce nu vedem prestatii tip flash mob intr-un loc neconventional al unei institutii de cultura? Locuri si oportunitati ar fi atatea. De exemplu Piata Universitatii sau Piata Unirii sau orice alt loc plin de oameni la ore de varf. De ce nu, chiar un mall. Desi aici ar merge mai bine un concert spontan de manele. Singurii care au iesit din carapacea salii de teatru intr-un mediu atipic sunt cei de la Masca. Ii puteti vedea in statia de metrou Unirii I. Tot respectul domnului Malaimare pentru aceasta initiativa si pentru aducerea unei manifestari culturale in mijlocul oamenilor.

Eu sunt un iubitor de teatru. Nu sunt un fan al operei. Nu ma vedeam rezistand la un spectacol intreg. Dar acest clip m-a facut sa mai ma gandesc. Si daca as vedea ceva asemanator si in Bucuresti, chiar as incerca si un spectacol de opera.

Poate acest clip va ajunge si la cei in masura de a incerca asa ceva si la noi. Asta ar fi o promovare cu adevarat eficienta pentru apropierea lumii de cultura.

Neimplinirea vietii

Moartea unui comis voiajor. Un spectacol plin de emotie despre neimplinirea vietii. Un spectacol in care multi se pot regasi. Atat in certurile banale dintre fratii Happy si Biff cat si in ruptura comunicativa dintre copil si parinte.

Willy Loman este un comis-voiajor ajuns la varsta senectutii pe care sansele l-au ocolit in viata. A trait o viata decenta, invaluita deseori in iluzii si a ajuns un rebut pentru societate. Isi dorea mai mult ca orice, ca baietii sai sa prinda acea sansa de a izbavi in viata de care el nu a avut parte. Victor Rebengiuc reuseste sa dea viata acestui personaj atat de complex in trairi si in expresivitate.

Linda Loman este sotia lui Willy. Vorba ei molcoma si calculata, calmul ei in orice situatie e apasator si se opune accesurilor de furie ale lui Willy. Mariana Mihut reuseste un rol superb si suficient de inexpresiv fizic cat sa compenseze cu restul personajelor. Ea reprezinta practic elementul de legatura si stabilitate din familie.

Copii Buff si Happy se confrunta fiecare diferit cu neimplinirea. Buff, fratele orgolios dar care n-a reusit sa se adapteze nicaieri si s-a saturat sa traiasca in iluzii si minciuni. Si Happy care se invarte intre femei si o slujba nesemificativa.

Planurile real si imaginar se intersecteaza de multe ori. Discutiile imaginare ale lui Willy cu fratele sau mort Ben intervin de multe ori in cursul actiunii. Totul ca o amintire a sansei ratate de catre Willy de a se realiza in viata si de a fi cineva.

O piesa cu mesaj, cu inclesarea dintre generatii, cu omul ajuns la batranete cu care timpul nu mai are rabdare. O piesa pe care o recomand si pentru a vedea inca odata, daca mai era cazul, de ce ar trebui sa ne bucuram cat mai mult posibil de "dinozaurii" scenei teatrale romanesti.

Ce mai inseamna educatia si cercetarea

Se alege praful si de bruma de cercetare ramasa in tara asta. Citesc azi pe jurnalul.ro despre taierea bugetului (a se citi ingroparea) Institutului de Cercetare de la Magurele.

Eu, prin natura studiilor, am avut ocazia de a vizita ce e p-acolo de mai multe ori. Ce te loveste din exterior e aspectul comunist, invechit si ponosit al cladirilor. Inauntru la fel. Practic banii de la buget sunt folositi pentru a tine in picioare cladirea, pentru a o prezerva si a nu se trezi angajtii cu ea in cap. Plus ca in cladire este aparatura de inalta clasa. Pai doar intr-o camera de 15-17 metri patrati erau echipamente de peste 1 milion euro.

Acei oameni de acolo nu traiesc din salariile mizere primite. In principal isi castiga existenta din proiecte. Daca era sa stea doar in salariul de la stat, erau plecati de mult. Multi stau acolo doar din pasiunea pentru ceea ce fac si pentru acele proiecte. Problema e ca acum, odata cu taierea fondurilor de la buget, nu stiu ce va mai tine cladirea in picioare.

A aparut si un top al universitatilor lumii. Avem si noi una singura in primele 600, Universitatea din Bucuresti. E pe locul 512. Dupa universitati din Pakistan, Iran si alte tari de gen. Asta e nivelul educatiei si cercetarii in Romania. Reliefeaza perfect interesul acordat de autoritati. Pacat de creierele exceptionale pe care le avem. Dar mi se pare deja normal ca alesii sa nu dea doi bani pe aceste domenii. Nu le aduce niciun profit. Cel putin nu imediat. Si nu mai are nimeni rabdare in ziua de azi.

Viziunea timpurie asupra nazismului

Nazismul. Ororile nazismului. Putine se stiu despre ele in comparatie cu amploarea si acum la peste 60 ani de atunci. Si totusi un film din 1959 arata cu deosebit realism si veridicitate atrocitatile unei vieti de evreu intr-un lagar de concentrare.

Kapo (1959) este incercarea unui regizor italian, Gillo Pontecorvo, de a reliefa la cald viata unei tinere evreice de 14 ani, luata impreuna cu parintii ei de pe strazile Parisului si aruncata intr-un lagar de exterminare. Aici are norocul de a ajunge pe mainile doctorului institutiei. Acesta o ajuta prin oferirea identitatii unei paciente decedate in acea zi. De aici pleca o intreaga transformare interioara si emotionala a tinerei, ajungand de la copilul inocent si fricos la femeia precoce aspra, rece si fara remuscari.

Pentru vremea la care a fost facut, filmul reuseste sa redea suferinta si zbuciumul victimelor sistemului nazist. Actiunea, atat prin unele nume ale personajelor cat si pe alocuri prin firul epic, face referire la faimoasa evadare din Sobibor ce avea sa fie ecranizata in 1987 de catre Jack Gold.

Un film pe care vi-l recomand pentru a vedea viziunea timpurie asupra evenimentelor si un rol foarte bun facut de catre Susan Strasberg. Productia a fost recompensata si cu o nominalizare la premiile Oscar la categoria cel mai bun film strain. 7.5/10.

Cantecul de lebada al unui presedinte

Seara de miercuri. Orange film. Prin urmare am zis ca trebuie rezervare. Am mai mers odata la Multiplex fara rezervare miercuri seara cu niste prieteni si am sfarsit prin a bea o bere; totul era vandut si era si o hoarda imensa la coada. Miercurea aceasta am schimbat locul de vizionare. Mentionam zilele trecute ca sunt 2 filme din categoria Oscarurilor care ruleaza in aceasta perioada si pe care vreau sa le vizionez. Changeling l-am vazut deci a venit randul lui Frost/Nixon (2008). Cityplex a fost ales datorita programarii excelente a filmului: ora 19:00. La 19 fara 5 minute eu si DB eram primii care intram in sala. De gresit sala n-aveam cum pt ca doar una era deschisa si sunt doar 4 in total. La film am asistat 12 persoane. Asta a fost maximul pentru ca la final mai eram numai vreo 9. Si asta intr-o sala de 138 scaune. Inteleg ca nu e tocmai un film comercial, titlul nu atrage, ba din contra, dar ma asteptam la ceva mai multa ingramadeala fie si prin prisma nominalizarilor la Oscar.

Sa revenim la filmul propriu-zis. Ron Howard reuseste din nou sa transpuna pe pelicula o intamplare adevarata in care reuseste atat de bine sa imbine realul cu fictivul si in care privitorul este captivat in permanenta si nu exista momente moarte. Aici reuseste tot acest spectacol prin introspectie. Pare totul deghizat intr-un documentar in care sunt intervievate personajele secundare actiunii si sunt introduse calupuri de imagini ce prezinta adevarata desfasurare a faptelor.

Filmul relateaza povestea seriei de interviuri realizata de britanicul David Frost cu presedintele demisionar Richard Nixon, cunoscuta sub numele de The Nixon Inteviews, program care a reusit cea mai mare audienta pentru un interviu pe teme politice, 45 milioane telespectatori, record care inca mai rezista si astazi. Se prezinta atat interviurile cat si momentele premergatoare acestuia, pregatirea si studiul de caz, inclestarea din spatele camerelor si disputa pe plan mental a celor doi protagonisti.

Foarte bine se integreaza in film actorii secundari care dau consistenta si tenta de autenticitate necesara pentru un astfel de film. Dintre ei se evidentiaza Kevin Bacon in rolul eternului subordonat loial, atotcunoscator si bun la toate, Oliver Platt si Toby Jones.

Dar laurii revin in special celor doi protagonisti care intruchipeaza personajele ce dau si titlul acestui film. Frank Langella reuseste sa ii dea lui Nixon aura de megalomanie, putere si glorie specifica unui personaj de asemenea calibru. In multe momente chiar am crezut ca-l ascult pe Nixon. Nominalizarea sa este binemeritata. Michael Sheen reuseste si el un rol bun dar care este eclipsat de personajul Nixon.

Este de apreciat montajul care reuseste sa dea veridicitate ansamblului si sa surprinda momentele cheie ale interviului si nota regizorala a lui Ron Howard care alterneaza cadrele lungi cu cele scurte pentru a surprinde la maxim tensiunea ce inconjura filmarea acelui interviu si mai ales finalul si chipul lui Nixon dupa recunoasterea si asumarea greselilor facute.

Per total un film bun cu un subiect greu digerabil amatorilor de filme comerciale. Sanse la Oscar i-as da doar pentru regizor (dintre categoriile mari). Frank Langella are competitori prea titrati in acest an pentru a emite vreo pretentie. 8/10

Demonstratia de talent

Sambata seara am avut din nou ocazia de a servi o portie buna de cultura la teatrul Bulandra: spectacolul Mamouret in regia lui Dinu Cernescu. Protagonista principala a fost Tamara Buciuceanu. Aceasta joaca rolul batranei bunici Mouret care aniverseaza 100 de ani, o persoana interesanta, plina de energie si care intotdeauna obtine ceea ce vrea. Ea este decana de varsta a familiei si va fi sarbatorita in cadrul unei manifestatii publice in cadrul unui orasel de provincie. Rolul a fost jucat acum 45 ani si de Lucia Sturdza Bulandra.

Textul este foarte bine adaptat de catre regizor care a imprimat piesei o nota simplista, fara exagerari si concentrata pe personaje, mimica si miscarea scenica a acestora. Pe final un rol important in crearea atmosferei l-a avut si lumina scenica.

In aceasta piesa Tamara Buciuceanu da inca odata, daca mai era nevoie, dovada talentului sau si a capabilitatii de a face comedie prin gesturi, mimica, tonalitate si miscare. Atatea momente de aplauze, atatea momente de comedie pura si buna dispozitie, toate incununate de minute bune de aplauze la sfarsit pentru intreaga distributia dar mai ales pentru cea care ne-a dovedit ca poate juca fara probleme si cu o deosebita intensitate atat comedie cat si drama (momentele de sfarsit). Va multumesc doamna si sper sa ne mai incantati multi ani de acum inainte!

Multi le sugereaza "dinozaurilor" din teatru ca ar fi bine sa se dea deoparte si sa mai lase loc tineretului. Eu le-as sugera sa mai calce si printr-o sala de teatru si asta in timpul unui spectacol. Bineinteles, daca mai au loc. Pentru ca aceste spectacole se joaca nu cu sala plina ci cu sala suprapopulata. Atunci sa vada ce poate si ce stie un mare actor. Rolurile in teatru sunt pentru toti. Eu am evidentiat atatia tineri pe langa acesti "pensionari". Si ei invata, capata experienta, acumuleaza, pentru ca va veni si timpul lor.

Personajul in cautarea actorului

Aseara am avut oportunitatea de a asista la o piesa de mare calibru a Teatrului Bulandra: Sase Personaje in Cautarea uni Autor in regia lui Liviu Ciulei. Mi-am dorit de mult timp sa vad un spectacol in regia lui Liviu Ciulei. Si ieri am reusit. Regizorul reuseste sa puna in scena o atmosfera vie in care personajul se intalneste cu actorul si creatorul.

Scena e dominata de 3 personaje: tatal (Victor Rebengiuc), regizorul (Ion Caramitru) si fiica (Andreea Bibiri). Lui Victor Rebengiuc ii revine insa rolul cel mai dificil si anume acela de a face legatura intre personaj si cretor si de a exprima si transmite cat mai simplu dar in acelasi timp si complet starea interioara, drama si zbuciumul celor 6 personaje abandonate de autorul lor. Cu aceasta ocazie mai face inca odata dovada nemarginitului sau talent dovedind inca odata, daca mai era nevoie, ca teatrul se face din talent si placere indiferent de numarul anilor. Si totul s-a vazut rasplatit prin ropotul de aplauze special dedicate maestrului de la sfarsitul piesei.

Un rol foarte bun face si Andreea Bibiri, o actrita din noua generatie de tineri talentati si dedicati teatrului. Ea reuseste cu succes sa o suplineasca pe Maia Morgenstein si sa dea viata si credibilitate personajului sau prin naturalete, intensitate si o miscare scenica foarte buna. Ion Caramitru este elementul de echilibru al piesei. Cel ce trebuie sa ii impace pe toti si sa aduca la un punct comun personajul si actorul.

Decorul si schimbarea continua a acestuia, impreuna cu celelalte personaje, contribuie la emotia transmisa de catre piesa si la crearea intregului si evidentierea esentialului. Va recomand aceasta piesa pentru o detasare de la zbuciumul cotidian si o evadare intr-o lume teatrala in plina creatie.

Antisemitismul in timp de razboi

Ca sa continui obiceiul ultimelor zile si sa ma mai relaxez in prima zi a noului an am ales un nou film pentru vizionare: Gentleman's Agreement. Un film despre antisemitism in regia lui Elia Kazan, realizat intr-o vreme in care ororile nazismului din timpul razboiului erau in plina desfasurare. Tocmai subiectul, foarte controversat la acea vreme chiar si in America, n-a fost foarte bine primit de catre directorii studiourilor 20th Century Fox, chiar daca majoritatea dintre acestia erau evrei. Ei se temeau de ecourile pe care le putea avea filmul si de discutiile ce le-ar putea starni.

Actiunea se invarte in jurul unui redactor proaspat venit in New York si care doreste sa scrie un articol amplu despre antisemitism din punctul de vedere al unui evreu. Drept urmare, "renunta" la religia sa de crestin pentru cateva saptamani, se prezinta drept evreu si traieste pe propria piele ceea ce inseamna antisemitismul, neajunsurile, batjocurile si limitarile impuse de societatea americana asupra unui evreu. Se infiripa si o relatie amoroasa, destul de antipatizata totusi de catre regizor care avea sa declare mai tarziu ca i s-a parut ca a fost destul de fortata in contextul dat.

In ciuda scepticismului conducerii studiourilor, filmul a fost foarte bine primit de catre critici si de catre public, fiind de altfel si filmul cu cele mai multe incasari din 1948 a studiourilor 20th Century Fox. Si Academia Americana l-a rasplatit cu 3 premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun regizor si cea mai buna actrita in rol secundar) si alte 5 nominalizari. Ramane unul din filmele de inceput ale lui Gregory Peck, film in care isi arata calitatile actoricesti ce aveau sa-i aduca cativa ani mai tarziu Oscarul pentru mult apreciatul rol Atticus Finch din To Kill a Mockingbird. 8/10.

Bubele administratiei Bush

Zilele astea am fost intr-o dispozitie de filme. Si de jocuri. Am terminat Call of Duty. O sa ma apuc si de expansion-ul United Offensive dar deocamdata m-am pus pe Fallout 3. Sunt un iubitor de RPG-uri (mare fan Diablo - stiu ca e o mare disputa despre incadrarea jocului ca RPG sau nu, dar asta e alta discutie), nu mai jucasem unul de ceva timp si am tot auzit atatea despre acest Fallout 3. Numai lucruri bune, note mari prin review-uri, grafica excelenta, poveste bine conceputa si o mare complexitate a lumii de joc. Jocul nu m-a dezamagit, seamana cu Oblivion dar sunt inca la inceput si o sa revin asupra lui cu mai multe amanunte. Oricum, il recomand.

Dar sa revenim la film. Azi a venit la rand un film foarte controversat dar in acelasi timp si premiat: Fahrenheit 9/11. Michael Moore regizeaza un film documentar despre evenimentele din administratia americana ce au precedat si au urmat evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001. Totul se concentreaza in jurul presedintelui Bush si a acolitilor acestuia, fiind impartit, in mare, in doua parti. O prima parte se ocupa de relatiile lui Bush din vremea premergatoare perioadei in care a devenit presedinte si conspiratia terorista a atacurilor de la 11 septembrie si o a doua parte care e dedicata razboiului din Irak cu toate motivele si tragediile ascunse atentiei publicului.

Imaginile sunt uneori destul de dure, mai ales in a doua parte a filmului, confesiunile multora din protagonistii implicati in razboi sunt dureroase iar investigatia din prima parte a filmului aduce noi date despre legaturile dubioase ale clanului Bush. Filmul nu a reusit sa-si atinga insa scopul initial, mentionat de altfel si de regizor: impiedicarea realegerii lui Bush. Ramane totusi un film cu un mesaj bun si care merita vazut pentru o intelegere mai amanuntita a fenomenelor ce au inconjurat misteriosul inca atac din dimineata zilei de marti, 11 septembrie 2001. 7.5/10.

Stiri blitz - 27.12.2008

Azi va voi prezenta niste stiri in spiritul sarbatorii Craciunului. Sa-i dam drumu'!

• Mos Craciun si copiii. Stim cu totii acele poze clasice in care copilul sta in poala mosului. In general e o intalnire placuta pentru copii. In general. Sa vedem si intalniri mai neplacute --> link (image) <-- fun pics

• Unor oameni le place sa ofere cadou si cate o felicitare de Craciun. Alegerea acesteia este insa momentul cel mai greu. Sa vedem niste alegeri total neinspirate --> link (image) <-- fun pics

• Un mic ajutor despre alegerea si oferirea cadourilor de Craciun --> link EN (article) <-- cadouri

• Sa vedem ce a insemnat omul de zapada in cultura populara americana si cum a fost el exploatat --> link EN (article) <-- portia de cultura

• Cea mai mare sculptura in gheata realizata anul acesta in China --> link (image) <-- recorduri, extreme

• Unora le place bradul natural. Unora bradul artificial. Altii s-au gandit sa faca unul din sticle de bere verzi. Iata ce a iesit --> link (image) <-- fun pics, curiozitati

Comedia prin seriozitate

Am fost aseara cu DB la o portie buna de cultura. Nu mai servisem de vreo luna si ceva. Si electronistii trebuie sa se mai delecteze din cand in cand. Si ultima delectare de acest gen a fost acu vreo luna. Piesa aleasa a fost Cafeneaua de la Teatrul Bulandra. De la vederea distributiei (Horatiu Malaele, Dana Dogaru si Emilia Popescu) mi-am dat seama ca vom avea de-a face cu un recital actoricesc si umorul mult si de buna calitate va predomina. Si asteptarile nu ne-au fost inselate.

Actiunea se desfasoara undeva in desertul Nevada pe parcursul a 40 ani separati in 3 episoade. Se urmareste evolutia uni cuplu de americani care decid sa faca o schimbare radicala si sa-si reinceapa viata in jurul unei afaceri intr-un local aproape de soseaua nationala.

Spectacolul este o oglinda a vietii banale a unor oameni decimati de certurile cotidiane si de simplitatea vietii care este, dupa cum ne spune si Horatiu Malaele, "o boala mortala cu transmitere sexuala". Totul este invaluit intr-o patura de umor. De altfel Horatiu Malaele, care este si regizorul acestui spectacol, este unul din putinii actori care stiu sa faca comedie prin seriozitate. El da consistenta scenei, credibilitate actiunii si starneste hohote de ras inca de la prima scena pana la ropotele de aplauze pe deplin meritate de la sfarsit.

Va recomand sa vedeti aceasta piesa si nu veti regreta. Veti avea parte de 2 ore de buna dispozitie si veti fi prinsi in actiune inca de la primele scene. Atentie ca biletele sunt foarte greu de gasit si va trebui sa vi le rezervati chiar cu 3-4 saptamani inainte.

Ororile din Sobibor

Acu 2 seri am avut marea placere de a revedea la NationalTV un film exceptional, nu atat prin realizarea sa, ci prin mesajul transmis: Escape from Sobibor. Este povestea reala a lagarului de concentrare de la Sobibor, unul din cele 3 lagare construite de germani pentru a duce la indeplinire secreta operatiune Reinhard. Aceasta presupunea exterminarea evreilor polonezi. In cursul acestei operatiuni, in lagarele de la Belzec, Sobibor si Treblinka au fost exterminati aproximativ 2 milioane de oameni din care majoritatea evrei.

Filmul are la baza cartea cu acelasi nume a lui Richard Rashke si relateaza povestea catorva din protagonistii celei mai mari evadari reusite din lagarele de concentrare naziste. Tentative au fost destule, unele chiar reusite dar cea de la Sobibor iese in evidenta tocmai prin faptul ca a implicat intreg personalul. Din cei 600 de prizonieri care au participat, aproximativ jumatate au reusit sa scape.

A fost unul din primele filme vazute de mine si am ramas impresionat. Astfel, interesul meu pentru istorie si mai ales pentru nazism si razboi, a crescut. Chiar ieri am zis sa caut cat mai multe informatii despre Sobibor. Am si gasit. Va recomand site-ul lui Thomas "Toivi" Blatt, unul din supravietuitorii lagarului. Gasiti de toate acolo, de la constructia si conducerea lagarului pana la reintalniri de dupa razboi una chiar foarte interesanta intre autor si Karl Frenzl, unul din conducatorii nazisti de la Sobibor. Eu l-am citit din scoarta-n scoarta. Multe informatii valoroase, care ne dau o idee despre atrocitatile comise de nazisti.

Va recomand si cartile scrise de Thomas Blatt, Sobibor: The Forgotten Revolt si From the Ashes of Sobibor: A Story of Survival. Despre film, primeste din partea mea un 9/10 pentru poveste si mesaj. O adevarata lectie de istorie.

Stiri blitz - 7.12.2008

• A aparut becul plat. A aparut si becul de buzunar --> link (image) <-- imaginatie extrema, tehnologie

• Dosarul FBI al lui Albert Einstein. Un fel de dosar la securitate de la noi. Toate cele 1427 pagini --> link EN (document) <-- portia de cultura, curiozitati

• Avem o gaura neagra. Avem si inventivitatea de o folosi. Dar daca avem si lacomie ce se intampla? Vedeti in continuare --> link (video) <-- profunzimi

• Multe pisici fac urat si daca le atingi. Avem in continuare una care vrea sa fie palmuita bine --> link (video) <-- animale, curiozitati

• Imagini de la un mars impotriva homosexualilor din Seattle --> link (image) <-- campanii, evenimente

• S-a descoperit originea T-Rex. A fost un efort colectiv de mare anvergura --> link (image) <-- fun pics

• La inceputurile luminii electrice era nevoie de pancarde pentru a anunta acest lucru si efectele sale --> link (image) <-- portia de cultura, inventii geniale

Stiri blitz - 26.11.2008

• Cand nevoia o cere, faci orice. Asta au facut si niste detinuti, femei si barbati, pentru a-si potoli nevoile sexuale --> link EN (news) <-- femei, infractori, sexuale

• Barba de cartea recordurilor. Masoara doar 1.895 metri --> link EN (news) <-- recorduri, extreme

• Care-i farmecul de a avea un tatuaj pe limba? Si mai ales unul de neinteles --> link (image) <-- tatuaje, teribilisti

• Mancarea traditionala a americanului de rand, hamburger-ul, in varianta extra extra large. Daca vreti sa scapati de pofta de mancare, aruncati un ochi pe imaginile slinoase de mai departe --> link (image) <-- extreme, d-ale gurii

• O forma de graffiti ingenioasa si total inofensiva --> link (image) <-- creativitate, imaginatie extrema

• Daca va permiteti o vacanta in Mexic n-ar trebui sa ratati vizitarea complexului arheologic Teotihuacan --> link (image) <-- portia de cultura, vacante

Carte si arta contemporana

Mare buluceala la targul de carte. Desi in viata de zi cu zi vedem ca tinerii citesc din ce in ce mai putin si internetul ii acapareaza din ce in ce mai mult, se pare ca mai exista un viitor si pentru cartea traditionala. Am fost sambata pe la pranz. Afara era o vreme de neiesit din casa. Si totusi multa lume a iesit din casa pentru a se ingramadi la Gauseamus. Am vazut coada la casele de bilete ca la carne pe vremuri. Asta si pentru ca era doar o singura casa de bilete deschisa. Nu tin minte sa mai fi vazut asa ceva de muta vreme la Romexpo. Am vazut si foarte multi tineri. Am vazut si destule carti bune. Nu prea am vazut multe oferte speciale. Erau cateva dar parca mai multe au fost la alte editii. In centrul pavilionului erau marii mahari. La orice targ de carte Humanitas ocupa locul din fata intrarii. Si se creeaza o buluceala de nedescris acolo blocand intrarea/iesirea. Dar asa e in orice domeniu. Aia marii iau portia mare a cascavalului.



Inainte de a ajunge la Romexpo am fost si pe la Targul de Arta Contemporana de la World Trade Plaza. Era o atmosfera de mare concentrare. Emana energie neagra din toate colturile. Am luat si io o ipostaza de contemplator dar n-a tinut prea mult. Ma apuca rasul prea des. Arta asta contemporana ma depaseste. Priviti niste mostre mai jos:



Aici chiar m-a apucat meditatul si studiul atent al lucrarii. Nu de alta, dar eram de domeniul meu. Electronistul din mine analiza deja cirucitele si ce a ajuns din ele. Si ma gandeam cata arta d-asta am aruncat eu in ultimele saptamani. Nu m-a lovit si pe mine inspiratia mai devreme. Acu ma prezentam si eu la targ ca expozant. Prindeam un bogatas strain care vedea in mine geniul neinteles de nimeni si ma umplea de bani.

Einstein a avut dreptate

Au reusit si oamenii de stiinta ai zilelor noastre sa ii dea dreptate lui Einstein. Le-a luat mai mult de 1 secol sa confirme ca E=mc2 este o egalitate adevarata. A necesitat fizicieni din Franta, Germania si Ungaria si unele din cele mai performante calculatoare pentru a estima masa protonilor si neutronilor.

Conform modelelor fizicii cuantice, protonii si neutronii sunt compusi din particule mai mici denumite quarci care sunt unite prin gluoni. Problema este ca masa gluonilor este 0 iar cea a quarcilor este doar de 5%. Celelalte 95% s-a descoperit ca vin din miscarea si interactiunea quariclor si a gluonilor.

Cu alte cuvinte, energia si masa sunt echivalente. Exact ceea ce a afirmat si Einstein in 1905 in teoria relativitatii.

In ritmul acesta o sa ne mai ia vreo 3-4 secole sa reusim sa ajungem la teoria fortelor unificate. Einstein a lucrat la ea multi ani dar nu a reusit sa o obtina. Aceasta teorie incearca sa combine fortele fundamentale: interactiile cuantice, interactiile electromagnetice si forta gravitationala.
 
Sursa: Yahoo news

Stiri blitz - 17.11.2008

• Aveti pisici si nu stiti ce sa le mai cumparati pentru a se simti cat mai bine. Sau v-ati cumparat o casa si doriti s-o decorati cat de cat sa ii fie comod si pisicii. Poate va inspirati de urmatorii --> link (image) <-- animale, creativitate

• Arta nu cunoaste limite. Si creioanele pot fi transformate in arta --> link (image) <-- arta

• Cum arata mormantul unuia din sefii Yakuza. Daca vreti o intalnire, cred ca va poate programa --> link (image) <-- curiozitati, oameni cu bani

• Un documentar despre enluenta nazismului asupra televiziunii sau ce insemna televiziunea sub stapanirea nazista --> link (video) <-- portia de cultura, curiozitati

• Fast-food dus la extrem. Sau cum sa mori mai repede mancand si mai nesanatos --> link (site) <-- sinucigasi, d-ale gurii

• Sa vedem un top al celor mai ciudate si interesante 16 boxe pentru calculator --> link (image) <-- curiozitati, topuri, gadgets, tehnologie

Clinica lui Lustig

Am fost aseara la Teatrul de Comedie pentru a viziona cea mai recenta punere in scena a unui text de Adrian Lustig, si anume Clinica. Primul contact pe care eu l-am avut cu textele lui Lustig a fost in piesa Nepotu' cu Tamara Bucuceanu si Serban Pavlu. M-a impresionat de atunci umorul fin si fluiditatea spectacolului si am cautat sa vad si alte spectacole ale autorului. A urmat Poker. O alta piesa reusita care emana energie si reuseste sa prinda publicul in jocul actoricesc.

In primavara a debutat si Clinica. Aseara am ajuns si eu sa-l vad. Ma asteptam la acelasi umor si atmosfera tipica unui spectacol marca Lustig. Si de asta am si avut parte. Mai ales ca subiectul de la care se porneste este unul care promite: o clinica drept refugiu al unor oameni ratati, inadaptati si care cauta un loc de scapare de problemele cotidiene. De altfel in jurul acestui tip de personaje se construiesc toate piesele lui Lustig. Totul se invarte in jurul unor neadaptati sau izolati de lumea-nconjuratoare.

Scenografia, semnata de Elena Cozlovschi este bine aleasa si contribuie la mesajul transmis publicului. Are o singura prezenta stridenta si anume statuia cu sani a lui Freud. Personajele sunt bine individualizate dar fara o biografie clara. Uneori exagerate sunt replicile shakespeareiene ale actorului ratat Raul Dragobete. Destul de simplist este si personajul Violeta, medicul tanar si sexy dupa care alearga toti pacientii. Cel mai putin exploatat, dar cu un mare potential, este personajul bancherului Crinu Sandoi. El cade in plan secund, planul principal fiind luat de catre boxerul Narcis Pasare, jucat exceptional de catre George Mihaita. Prin implicarea in trairile personajului sau el da putere si domina scena. Un alt rol foarte bun a fost cel facut de catre Virginia Mirea. Ea o joaca pe Angelica, bucatareasa nostalgica aflata in cautarea eterna a unui suflet pereche.

Va recomand acest spectacol ca de altfel si celelalte care au la baza un text de Adrian Lustig. Veti avea parte de multe momente de umor de calitate.

P.S. Incepe Festivalul National de Teatru.

Stiri blitz - 31.10.2008

• Unul din cele mai dubioase turnuri gasite de catre mine. Ce viziune a avut arhitectul si eu nu o am? --> link (image) <-- imaginatie extrema, curiozitati

• Sa invatam de la furnici cum sta treaba cu evitarea blocajelor in trafic. Se pare ca astia de prin Bucuresti suntem mai prosti ca o furnica. Cel putin cand vine vorba de trafic --> link EN (article) <-- trafic, animale, portia de cultura

• Credeti ca va reusi cascadoria? --> link (image) <-- sinucigasi, imaginatie extrema

• Busola uriasa. 1.21km diametrul --> link (image) <-- extreme

• Cel mai linistit loc din lume. Acreditat de cartea recordurilor --> link (image) <-- extreme

• Vreti sa aveti propriul motor de avion in curte? Aveti mai departe un ghid despre cum sa-l construiti --> link (article) <-- hobby

• 4 celebritati desenate din fonturi --> link (image) <-- creativitate, prea mult timp liber

Stiri blitz - 28.10.2008

• Scaunele saracilor din China imortalizate de un artist celebru --> link (image) <-- arta, saracie

• Vizualizarea undelor sonore intr-un experiment interesant. S-ar putea sa va cam doara urechile dar merita --> link (video) <-- portia de cultura, curiozitati

• Sa vedem mai departe ce poate face in Photoshop cu niste autoporterete un mare specialist in acest program, Pierre Beteille --> link (image) <-- talent, creativitate

• Talent si in domeniul design-ului in cazul unor banale lampi. Cu ceva viziune pot iesi lucruri superbe --> link (image) <-- talent, creativitate

• Ghidul pilotului de ocazie in cazul aterizarii de urgenta. Cred ca pana-l cititesc io se prabuseste avionul --> link EN (article) <-- graba strica treaba, omul si tehnologia

• Pentru cei cu o mare nevoie de spatiu, s-au gandit unii si le vin in ajutor cu camerele portabile --> link (video) <-- creativitate, inventii geniale

• Sa vedem ce pot sa faca un pusti care au prea mult timp liber cu un simplu yo-yo --> link (video) <-- talent, prea mult timp liber, copii