Neimplinirea vietii

Moartea unui comis voiajor. Un spectacol plin de emotie despre neimplinirea vietii. Un spectacol in care multi se pot regasi. Atat in certurile banale dintre fratii Happy si Biff cat si in ruptura comunicativa dintre copil si parinte.

Willy Loman este un comis-voiajor ajuns la varsta senectutii pe care sansele l-au ocolit in viata. A trait o viata decenta, invaluita deseori in iluzii si a ajuns un rebut pentru societate. Isi dorea mai mult ca orice, ca baietii sai sa prinda acea sansa de a izbavi in viata de care el nu a avut parte. Victor Rebengiuc reuseste sa dea viata acestui personaj atat de complex in trairi si in expresivitate.

Linda Loman este sotia lui Willy. Vorba ei molcoma si calculata, calmul ei in orice situatie e apasator si se opune accesurilor de furie ale lui Willy. Mariana Mihut reuseste un rol superb si suficient de inexpresiv fizic cat sa compenseze cu restul personajelor. Ea reprezinta practic elementul de legatura si stabilitate din familie.

Copii Buff si Happy se confrunta fiecare diferit cu neimplinirea. Buff, fratele orgolios dar care n-a reusit sa se adapteze nicaieri si s-a saturat sa traiasca in iluzii si minciuni. Si Happy care se invarte intre femei si o slujba nesemificativa.

Planurile real si imaginar se intersecteaza de multe ori. Discutiile imaginare ale lui Willy cu fratele sau mort Ben intervin de multe ori in cursul actiunii. Totul ca o amintire a sansei ratate de catre Willy de a se realiza in viata si de a fi cineva.

O piesa cu mesaj, cu inclesarea dintre generatii, cu omul ajuns la batranete cu care timpul nu mai are rabdare. O piesa pe care o recomand si pentru a vedea inca odata, daca mai era cazul, de ce ar trebui sa ne bucuram cat mai mult posibil de "dinozaurii" scenei teatrale romanesti.

Lectia de scoala si lectia de viata

Ascultam azi dimineata la Radio Romania (da, mai asculta cineva de la oras si Radio Romania) un interviu cu o fetita de cativa anisori. Si ne spunea micuta cum ca trebuie sa mergi la scoala sa inveti si dupa aceea sa lucrezi. Asta am fost invatati mai toti dintre noi in cei 7 ani d-acasa si mai apoi de catre scoala. Problema e cand scolerul incepe sa se loveasca de viata reala si constata ca nu ala cu carte are parte de respect, o viata linistita si un trai indestulat. Incepe el si vede la teveu analfabeti, unul mai mare ca altul, care se lafaie in masini scumpe, case si femei fara numar. Si atunci incepe sa-si puna intrebari. De ce m-au mintit parintii atatia ani? De ce am mai invatat io atat si am ajuns angajat pe un salariu mizer si am perspectiva unei pensii (daca o apuc) la fel de mizera? Si tot asa.

Mi-am adus atunci aminte de un articol citit cu vreo cateva zile in urma despre lucrurile pe care nu le invatam in scoala. Sistemul de invatamant la noi e rudimentar, invechit si cu multe complexe si prejudecati. Acu nu pot spune ca invataturile celor 7 ani de acasa ar trebui sa te puna fata in fata cu greutatile vietii. Dar scoala ar trebui sa te initieze macar. Nu se intampla asta. Scoala te face un soarece de laborator in care se injecteaza informatie cat mai multa, cat mai diversificata si cat mai prost structurata. Nu se tine cont nici de unicitatea copiilor (nu toti pricep la fel si in general nu toti pricep), nici de evolutia sistemului si a vietii cotidiene (traim intr-o altfel de societate azi decat acu vreo 20 de ani) si nici de evolutia informatiei (ce inveti azi iti va folosi intr-o mica masura peste cativa ani dar poate fi baza).

Scoala ar trebui sa pregateasca copilul pentru viata nu doar din punct de vedere intelectual ci mai ales psihic, emotional si fizic.

Nu te invata valoarea banului. Fie ca vrem fie ca nu, societatea din ziua de azi e condusa de bani. Scoala te invata ca trebuie sa te tii de carte ca sa ajungi sa iti fie bine (a se citi: sa ai bani si o viata indestulata). Proverbele te invata ca banul nu aduce fericirea si ca e ochiul dracului. Asa o fi dar cu siguranta banul intretine fericirea si iti poate aduce linistea zilei de maine. Si banul cam poate controla majoritatea lucrurilor pamantesti (am exclus aici sanatatea si emotiile desi pot fi si acestea indrumate cu niscaiva bani).

Nu te invata sa treci peste esecuri. Nici macar ce sa inveti din ele. Viata e plina de esecuri. Omul invata in general din propria experienta dar o pregatire prealabila ar fi necesara. Pentru ca multi raman craponati in ele. Unii sunt mai labili psihic. Trec greu peste sau deloc. Ajung la depresii, droguri si altele de gen. Si atunci nu le mai ajuta la nimic ca au fost olimpici sau premianti.

Nu te invata nimic despre comunicarea interpersonala. Cu mici exceptii, toata cariera se bazeaza pe comunicarea cu ceilalti. Teamwork-ul, spiritul de echipa, cuvintele alea pompoase trecute in cv. Greu te descurci daca nu comunici si in general nu obtii mare lucru fara o minima stiinta a comunicarii. Nimic nu ti se da pe tava fara sa stii sa ceri, sa obtii. Am avut cu toti o cunostiinta/prieten/coleg care se descurca in orice situatie doar pentru ca stia sa vorbeasca, stia sa comunice, se prindea repede la vorba. Si se va descurca si mai departe in viata pentru ca stie sa ia omul direct si sa-l invarta dupa cum vrea. Si asta chiar cu mult mai putina carte decat altii.

Nu inveti nimic util despre sanatate. Tot ce e anatomie in scoala e o intrare absurda in detalii. Esti pus in fata unei inregi liste de termeni greoi si pe care ii uiti imediat. Plus toate organele omului analizate structural dar nu principial. Le disecam in toate partile dar nu aflam nimic general despre intretinerea lor. Despre igiena, nici atat. Se presupune ca sunt chestii prea de baza pe care trebuie sa le stii din cei 7 ani d-acasa. Nu ti se spune nimic despre importanta unor vizite, nefortate de imprejurari, la doctor. Sau la stomatolog. Niste controale periodice. In general nu ti se spune nimic altceva in afara manualului ala colorat cu multe organe disecate si a programei. In programa in general se craponeaza totul. Daca asa spune programa, asa facem.

Te invata multe chestii total inutile. Si totul doar de dragul de a avea elevul un bagaj de cunostiinte generale cat mai mare. Pe principiul decat sa stie putin dar bine, sa stie multe dar nimic concret. Si materiile se pierd in detalii total inutile copilului mai tarziu. In loc sa fie cursuri facultative sau ore de cunostiinte generale in functie de interesele ulterioare ale elevului, se prefera sistemul invechit in care i se baga toate pe gat si ii se face o varza totala in cap. Cu ce ma ajuta pe mine, electronist, ca a trebuit sa invat subgrupele Carpatilor, clasificarea plantelor sau in ce an a avut loc batalia de la Podul Inalt? Pai cu nimic. Si totul era servit de aceeasi profesori dezinteresati si preocupati doar de cafeaua si tigarea din cancelarie si ca elevul sa ii balmajeasca lectia pe de rost. Nu auzise niciun dinozaur de catedra de creativitate, de incurajarea gandirii libere a elevului. Stiam programul orelor cu precizie. Azi si maine e dictarea, dup-aia e ascultarea. Si cu putin efort anticipam exact si cand ma asculta si daca trebuia sa chiulesc sau nu (pentru ca, bineinteles, nu stiam mereu lectia).

In domeniul electronicii exista legea lui Moore. Ea spune ca numarul de tranzistoare pe cip se dubleaza la fiecare 2 ani. Cu alte cuvinte avansul tehnologic este exponential. Deci ceea ce invata inginerul electronist in facultate ii foloseste doar ca baza, si asta pe termen scurt. Asta pe langa multimea de lucruri total inutile pe care le invata. Bineinteles, totul teoretic. Practica lipseste cu desavarsire sau se face pe niste aparate din preistoria stiintei. Il inveti pe student structura interna a osciloscopului (de parca i-ar folosi la ceva - pentru asta exista fise tehnice si scheme/manuale) si cand ajunge fata-n fata cu unul de generatie recenta habar n-are unde e butonul de pornire.

Nu te invata sa culegi informatia necesara. Se considera ca iti baga scoala pe gat toata informatia care s-a putut inventa. Dar in era asta a internetului, acum cand totul e la un click distanta nu-ti indruma nimeni pasii spre asa ceva. Esti trimis spre bilbioteci, spre carte, in cel mai bun caz. Adica atunci cand ti se raspunde si nu ti se intoarce spatele. Macar de am avea biblioteci. Cartea este vazuta drept simbolul suprem al intelepciunii si al bunastarii.

Nu te invata sa te aperi. Si aici vorbesc la modul cel mai fizic. In comunism nu se punea problema securitatii personale. Dupa cum ziceau batranii, puteai sa lasi un portofel pe strada si-l gaseai tot acolo. In ziua de azi s-au cam schimbat lucrurile. Nu mai esti in siguranta pe nicaieri. Niste minime lectii de autoaparare ar fi absolut necesare. Infractorul, prin natura lui de om in afara legii, poseda ilegal diverse obiecte/arme. Si nu se sfieste sa le foloseasca. Si vorba buna si dojeneala nu ajuta in astfel de situatii. Poti sa sfarsesti rapid intre patru scanduri si atunci nu-ti va mai folosi la nimic cartea, scoala si eductaia pe care ti-au dat-o parintii. Repet, scoala ar trebui sa formeze omul din toate puctele de vedere, nu doar intelectual.

Nu a gandit nimeni un sistem care sa scoata chiar oameni capabili pentru profesia pe care si-o aleg. Totul e o teorie pura si in general inutila. Las-o bai ca merge-asa. Discerne el singur ce-i trebuie si ce nu. Sa-l mai invete si parintii. Si nici nu intereseaza pe cineva sa schimbe. Pentru ca majoritatea celor care ar fi in masura sa schimbe ceva sunt din tagma baietilor care s-au descurcat si fara carte in viata. Avem un exemplu prezidential.

Daca tot e feed, macar sa fie complet

Nu am inteles niciodata care e treaba cu feed-ul partial. Eu sunt fan Google Reader. Am multe feed-uri acolo si citesc noutatile de pe orice site/blog vreau dintr-un singur click. Ce urasc e sa mi se dea doar vreo 2-3 randuri si sa trebuiasca sa intru pe pagina ca sa vad totul. Stiu ca a fost la un moment dat prin blogosfera o discutie aprinsa in jurul subiectului. L-am intrebat odata pe Cabral de ce nu pune un feed complet ca sa pot sa citesc linistit articolele. La servicu, de exemplu, mai sunt filtre pentru diverse cuvinte si mai blocheaza unele site-uri. Mi-a zis ca e ceva cu agregatoarele de trafic. Ma rog, fiecare procedeaza cum crede de cuviinta cu propriul blog.

Totusi, d-aia s-a cam inventat feedul. Sa poata omul citi totul intr-o aplicatie. Nu doar sa ii dai un titlu ca sa stie ca ai scris tu ceva. Sa nu stea sa umble din pagina-n pagina. Daca il intereseaza, are o parere si vrea sa comenteze, cu siguranta o va face. Si, contrar logicii elementare, feedul total a adus o crestere de vizitatori pe site. Cel putin asta au concluzionat bloggerii mai faimosi care au experimentat ambele tipuri de feeduri (se poate considera ca daca omul citeste in feed reader nu mai are motiv sa intre si pe site).

De aceea eu nu mai am in lista de bloguri pe care le citesc frecvent decat 2 bloguri cu feed partial: Cabral si VisUrat. Nu pot spune ca ma incanta feedul lor partial dar calitatea scrierii lor compenseaza. La VisUrat deja e un lant intreg de click-uri pentru citirea unor articole. Asta pentru ca unele se incheie abia in pagina ziarului IasiPlus. Multe din ele recunosc ca refuz sa le mai citesc cand vad ca trebuie sa merg iar in alta pagina.

Restul blogurilor cu feed-uri partiale le am intr-un director in Google Reader si doar spicuiesc din ele rar. Vad ceva interesant, ma uit mai departe. Nu vad, trec rapid peste.

Am vazut in ultimul timp ca unii care aveau feed partial au trecut pe feer complet. Sper ca in curand toate blogurile sa aibe macar posibilitatea de a alege intre un feed partial si total, chiar daca cel partial e default (cum e si dece?).

Iata criza la romani

La sfarsitul saptamanii trecute la Casa Poporului a avut loc Targul National Imobiliar 2009. Pe vremurile astea de criza toata lumea se astepta sa bata vantul printre standuri. Si asa a si fost. Cel putin in primele 2 zile. Ca o minune, sambata si duminica a fost buluc. Sambata era chiar o adevarata sauna inauntru. Nu era loc sa misti un deget. Si organizatorii au fost luati prin surprindere. La fel si duminica. Chiar au ramas fara bilete la intrare. Si, bineinteles, expozantii fara pliante.

Sincer, am fost luaţi prin surprindere de numărul mare de vizitatori, care au luat cu asalt standurile încă de la primele ore expoziţionale. Am rămas astăzi chiar fără bilete, iar expozanţii fără pliante

Am fost si eu duminica pana acolo. Pentru a poza minunatia de coada de la intrare. Pai era ca pe vremea comunismului. Coada la lapte si carne. Iata minunatia:


Intrarea era in stanga undeva. Coada se termina ceva mai in spatele multimii din dreapta. Mai bine n-am reusit sa o cuprind. Bineinteles ca si parcarea era plina. Stateau oamenii la coada aia de parca se dadea ceva gratis inauntru. Totul ma face sa cred ca toata criza a insemnat de fapt diminuarea considerabila a consumului si toti au tinut banii inchisi bine la ciorap. Acum dau p-afara si ii roade rau palma, nu se mai pot abtine si trebuie sa cheltuiasca, trebuie sa-si ia ceva, trebuie sa puna banul in valoare.

La sfarsitul acestei saptamani va urma un alt targ imobiliar la Sala Palatului, Condominium pe numele sau. Si asta e cu intrarea libera (la cel de la Casa Poporului lumea s-a bulucit si a dat si cate 5 lei la intrare). Sigur se va repeta buluceala. Se va calca lumea-n picioare.

Fargo reloaded

Frozen River (2008). Prima oara am auzit de acest film la anuntarea nominalizarilor la Oscar. Ieri am reusit sa-l vad. Actiunea se desfasoara in perioada Craciunului la granita teritoriului indienilor Mohawk dintre New York si Quebec.

Filmul reprezinta lupta unei mame cu 2 copii si parasita de sot pentru supravieturie si pentru un trai mai bun. Nu accepta ca fiul ei de 15 ani sa se lase de scoala si sa-si gaseasca un loc de munca. In incercarea de a-si gasi sotul nimereste in mijlocul unei afaceri ilegale de trafic de persoane peste granita alaturi de o indianca marginalizata de catre comunitatea Mohawk.

Femeia nu este o infractoare, nu are spirit de infractor dar disperarea, necesitatile si dorinta acerba de a asigura un trai mai bun copiilor o fac sa vada in aceasta activitate de tranzit de persoane o sursa de venituri mari si rapide.

Cum era si de asteptat, actiunea se complica si femeia intra in incurcaturi. La fel si fiul ei care nu suporta ideea ca mama lui nu-l lasa sa castige niste bani pentru a ajuta familia.

Punctul forte al filmului este atmosfera. O atmosfera care aduce mult cu cea din Fargo (1996). Coloana sonora lipseste, ceea ce accentueaza trairile si emotiile personajelor intr-o intindere fara viata. Rolul mamei, interpretat de Melissa Leo, merita o nominalizare la Oscar dar atat. Nu o vad castigatoare. Nici in comparatie cu celelalte competitoare din acest an, nici cu Frances McDormand. Film recomandat celor carora le-a placut Fargo. 7.5/10.

Invingerea sistemului

Milk (2008). La prima vedere pare un alt film pe un subiect controversat gen Brokeback Mountain (2006). La fel ca si acesta, nu este un film excelent dar este unul important si demn de luat in seama.

Filmul reprezinta o introspectie in viata lui Harvey Milk, primul politician homosexual ales intr-o functie publica importanta in SUA. Totul este prezentat ca un testament al lui Milk avand in vedere ca filmul debuteaza de fapt cu epilogul.

Actiunea pornezste din momentul in care Harvey (intruchipat de un exceptional Sean Penn) il intalneste pe Scott la New York si hotarasc sa porneasca o noua viata la San Francisco. Aici isi deschid un magazin de fotografie si incep sa resimta constrangerile si respingerea pe care societatea americana o manifesta fata de apropierea carnala intre barbati. Treptat insa magazinul devine un centru al miscarii homosexuale, ceea ce ii da lui Milk puterea de a lupta pentru drepturile homosexualilor si de a candida pentru un post public in consiliul local.

Milk apare drept o persoana care nu-si pierde cumpatul si nici simtul umorului chiar in momente grele, atat in viata personala dupa despartirea de Scott (numeroasele conflicte pe care le are cu posesivul si sensibilul sau prieten) cat si in viata publica (dezbaterile cu senatorul Briggs). Avea sa sfarseasca impuscat de catre inadaptatul si nesigurul consilier Dan White (portretizat excelent de catre Josh Brolin). Asta se poate observa si din afisul filmului.

Filmul iese in evidenta prin mesaj si prin rolul interpretat de catre Sean Penn. Tocmai aceasta performanta i-a adus si o binemeritata nominalizare la Oscar cu destul de multe sanse la castig. Totusi a mai avut el o interpretare exceptionala in I Am Sam (2001), poate chiar mai buna decat aceasta deoarece era un rol mai special dar academia americana nu a apreciat prea mult performanta. Si daca ne amintim si ca in cazaul controversatului Brokeback Mountain a fost rasplatit doar regizorul dintre premiile importante desi era considerat favorit la multe categorii.

Una din caracteristicile bune ale filmelor inspirate din fapte reale este ca la sfarsitul filmului se prezinta si evolutia ulterioara a faptelor si personajelor. Ce mi-a placut la acest film e ca au fost prezentate in paralel imagini cu personajele reale si cele care le-au interpretat. 8.5/10.

Ford XXL

Cand ai ditai monstrul, normal ca-l parchezi cum iti vine la volan. Ca doar nu incape pe un loc normal si trebuie admirat de toata lumea. Pe unii se pare ca nu-i loveste criza prea mult.

Cielo tuning

Varianta romaneasca de tunare a unei masini romanesti. Motorul ajuns pe perfuzie are nevoie de o racire suplimentara.

Ce mai inseamna educatia si cercetarea

Se alege praful si de bruma de cercetare ramasa in tara asta. Citesc azi pe jurnalul.ro despre taierea bugetului (a se citi ingroparea) Institutului de Cercetare de la Magurele.

Eu, prin natura studiilor, am avut ocazia de a vizita ce e p-acolo de mai multe ori. Ce te loveste din exterior e aspectul comunist, invechit si ponosit al cladirilor. Inauntru la fel. Practic banii de la buget sunt folositi pentru a tine in picioare cladirea, pentru a o prezerva si a nu se trezi angajtii cu ea in cap. Plus ca in cladire este aparatura de inalta clasa. Pai doar intr-o camera de 15-17 metri patrati erau echipamente de peste 1 milion euro.

Acei oameni de acolo nu traiesc din salariile mizere primite. In principal isi castiga existenta din proiecte. Daca era sa stea doar in salariul de la stat, erau plecati de mult. Multi stau acolo doar din pasiunea pentru ceea ce fac si pentru acele proiecte. Problema e ca acum, odata cu taierea fondurilor de la buget, nu stiu ce va mai tine cladirea in picioare.

A aparut si un top al universitatilor lumii. Avem si noi una singura in primele 600, Universitatea din Bucuresti. E pe locul 512. Dupa universitati din Pakistan, Iran si alte tari de gen. Asta e nivelul educatiei si cercetarii in Romania. Reliefeaza perfect interesul acordat de autoritati. Pacat de creierele exceptionale pe care le avem. Dar mi se pare deja normal ca alesii sa nu dea doi bani pe aceste domenii. Nu le aduce niciun profit. Cel putin nu imediat. Si nu mai are nimeni rabdare in ziua de azi.

Sa trecem cu vederea cresterea pretului carburantilor

Zilele astea presa e ocupata cu Gorbunov (cazul asasinatului de la o casa de schimb din Brasov), buget si furtul armamentului de la Ciorogarla. Astfel ca stiri mult mai importante si care ne afecteaza pe fiecare mult mai mult decat un asasinat intr-un oras, trec neobservate. Exemplu e o stire care pe Mediafax ocupa un rand. Si asta nu e la subiectele de actualitate din varful paginii. E pe la mijloc, ratacita. Suna in felul urmator:

Petrom a majorat luni, cu nouă bani pe litru, preţul benzinei şi motorinei, ca urmare a creşterii cotaţiilor internaţionale ale petrolului, a anunţat compania.

Sa vedem acum si ce ne spune cotatia internationala a barilului de petrol. Si mergem direct la sursa: site-ul OPEC.

Deci nici urma de vreo crestere recenta. E chiar o stagnare. Si in plus, cotatia actuala este cea a barilului cu vanzare peste 2-3 luni. Deci teoretic actualul pret al carburantilor ar trebui sa reliefeze cotatia internationala de acum 2-3 luni. Care se observa ca e in cadere drastica.

Am mai avut parte de o crestere de preturi la inceputul anului. Atunci motivatia au fost noile accize (care nu puteau fi luate din profitul benzinarilor deci au trebuit luate de la fraieri) si inca una pe la jumatatea lunii. Acolo chiar nu stiu motivatia. Probabil necesitatea unei noi surse de bani lichizi pentru marii smecheri pe perioada asta de criza.

Deci eu am luat Euro4 la sfarsitul anului trecut cu 3.15/l de la Petrom. S-a renuntat apoi la Euro4 (normele europene) si s-a trecut numai la Euro5. Scorul a crescut la 3.28/l. Ieri era 3.36/l. Azi a venit scumpirea. Oare cat e scorul? Toate preturile sunt de la aceeasi benzinarie (care se intampla sa fie cea mai ieftina din cate am gasit eu). Si se poate observa cum aceasta crestere urmareste intocmai cresterea minora pe care petrolul a avut-o in primele 2 saptamani ale anului. Cand a fost vorba de scadere stim cu totii ce s-a intamplat.

E bine ca intre timp noi ne preocupam de un asasinat, de furtul unor arme si de buget. Macar la asta din urma smecherii de la masa rotunda a guvernului au gasit solutie: marime taxele si accizele la fraieri. Duduie economia. Cu Marmosimul (Pogea + Videanu) la conducerea economiei si finantelor tarii nici n-are cum sa fie altfel.