Problemele reale ale americanilor

George Bush a cheltuit miliarde pe lupta antiterorism. A facut o adevarata pasiune pentru acest subiect. Si a fost dispretuit de intreaga planeta dar mai ales de concetatenii americani. Si pe buna dreptate. Decat sa aloce banii aceia pentru medicina de exemplu, cercetare sau orice altceva mai de soi a ales o lupta oarba si fara de sfarsit. Intre timp americanii mor pe capete din alte cauze. Iata-le:


Sursa: My[confined]Space

Viziunea timpurie asupra nazismului

Nazismul. Ororile nazismului. Putine se stiu despre ele in comparatie cu amploarea si acum la peste 60 ani de atunci. Si totusi un film din 1959 arata cu deosebit realism si veridicitate atrocitatile unei vieti de evreu intr-un lagar de concentrare.

Kapo (1959) este incercarea unui regizor italian, Gillo Pontecorvo, de a reliefa la cald viata unei tinere evreice de 14 ani, luata impreuna cu parintii ei de pe strazile Parisului si aruncata intr-un lagar de exterminare. Aici are norocul de a ajunge pe mainile doctorului institutiei. Acesta o ajuta prin oferirea identitatii unei paciente decedate in acea zi. De aici pleca o intreaga transformare interioara si emotionala a tinerei, ajungand de la copilul inocent si fricos la femeia precoce aspra, rece si fara remuscari.

Pentru vremea la care a fost facut, filmul reuseste sa redea suferinta si zbuciumul victimelor sistemului nazist. Actiunea, atat prin unele nume ale personajelor cat si pe alocuri prin firul epic, face referire la faimoasa evadare din Sobibor ce avea sa fie ecranizata in 1987 de catre Jack Gold.

Un film pe care vi-l recomand pentru a vedea viziunea timpurie asupra evenimentelor si un rol foarte bun facut de catre Susan Strasberg. Productia a fost recompensata si cu o nominalizare la premiile Oscar la categoria cel mai bun film strain. 7.5/10.

Ignoranta si nesimtirea RDS

Despre RDS, profesionalismul si dorinta lor de munca a mai scris si VisUrat de curand. Vin si eu cu o completare.

De vreo cateva luni, la mine in familie s-a pus problema trecerii abonamentului de cablu tv de la UPC la RDS. Motivul principal era gsptvu. S-a dus mama de vreo 2-3 ori la casieria care e la 2 pasi de blocul meu pentru informatii. N-a obtinut decat amanari si promisiuni de revenire cu un ulterior telefon de confirmare/informare: "Va vom suna noi in cateva ore". Pesemne ca nu mai vor bani, nu mai vor clienti. La ei nu se resimte criza. Nu e suficient sa le vina clientul la usa in loc sa alerge ei dupa el.

Azi s-a dus din nou sa-i intrebe de sanatate. Eu am rugat-o sa intrebe si de restul serviciilor disponibile, pe langa cablu tv (net si telefon). A avut ghinion si a dat peste un tip fara chef de munca si zeflemist. A expediat-o repede d-abia scotand cateva cuvinte.

In mare a aflat urmatoarele: nu exista posibilitate de internet, exista doar telefon iar pentru cablu tv va trebui sa ceara niste detalii suplimentare si va reveni cu un telefon cat de curand. Clasicul raspuns. Mentionez ca stau la bulevard in Pantelimon. Pe scara mea exista deja tras cablul de la RDS. Tot ce trebuie facut e doar scoaterea mufei din splitter-ul UPC si introducerea in ala alaturat al RDS. 2 minute cu tot cu aducerea scaunului.

Contrar asteptarii mamei de data asta chiar au revenit cu un telefon. Voce de femeie infipta. Mesajul scurt, la obiect si care pe mama a lasat-o fara replica: "Doamna, seful mi-a spus sa va comunic ca la dumneavoastra pe scara nu exista semnal suficient"

Deci semnalu' asta e ca apa calda: nu urca la etajele superioare. Pai daca nu e, eu i-as transmite sefului sa mai bage o galeata de semnal d-asta. Se da la kil? Trebuie impins de la spate sa vina pe cablu? E timid si fricos ca fata mare la maritat?

Ce mi-ar fi placut sa-mi dea mie replica asta fatuca. Mama n-are ea treaba cu comunicatiile cu semnale cu d-astea. Dar electronistul din mine era la fix pe subiect.

In concluzie, poa' sa-si bage semnalu ala-n c*r ca doar nu stau eu sa ma milogesc de ei sa le dau bani. Si atunci cand mogulii vor vedea rapoartele financiare si cifrele incep sa li se para nasoale sa isi mai arunce cate-un ochi si pe la lucratorii de pe plantatia casieriilor.

Cantecul de lebada al unui presedinte

Seara de miercuri. Orange film. Prin urmare am zis ca trebuie rezervare. Am mai mers odata la Multiplex fara rezervare miercuri seara cu niste prieteni si am sfarsit prin a bea o bere; totul era vandut si era si o hoarda imensa la coada. Miercurea aceasta am schimbat locul de vizionare. Mentionam zilele trecute ca sunt 2 filme din categoria Oscarurilor care ruleaza in aceasta perioada si pe care vreau sa le vizionez. Changeling l-am vazut deci a venit randul lui Frost/Nixon (2008). Cityplex a fost ales datorita programarii excelente a filmului: ora 19:00. La 19 fara 5 minute eu si DB eram primii care intram in sala. De gresit sala n-aveam cum pt ca doar una era deschisa si sunt doar 4 in total. La film am asistat 12 persoane. Asta a fost maximul pentru ca la final mai eram numai vreo 9. Si asta intr-o sala de 138 scaune. Inteleg ca nu e tocmai un film comercial, titlul nu atrage, ba din contra, dar ma asteptam la ceva mai multa ingramadeala fie si prin prisma nominalizarilor la Oscar.

Sa revenim la filmul propriu-zis. Ron Howard reuseste din nou sa transpuna pe pelicula o intamplare adevarata in care reuseste atat de bine sa imbine realul cu fictivul si in care privitorul este captivat in permanenta si nu exista momente moarte. Aici reuseste tot acest spectacol prin introspectie. Pare totul deghizat intr-un documentar in care sunt intervievate personajele secundare actiunii si sunt introduse calupuri de imagini ce prezinta adevarata desfasurare a faptelor.

Filmul relateaza povestea seriei de interviuri realizata de britanicul David Frost cu presedintele demisionar Richard Nixon, cunoscuta sub numele de The Nixon Inteviews, program care a reusit cea mai mare audienta pentru un interviu pe teme politice, 45 milioane telespectatori, record care inca mai rezista si astazi. Se prezinta atat interviurile cat si momentele premergatoare acestuia, pregatirea si studiul de caz, inclestarea din spatele camerelor si disputa pe plan mental a celor doi protagonisti.

Foarte bine se integreaza in film actorii secundari care dau consistenta si tenta de autenticitate necesara pentru un astfel de film. Dintre ei se evidentiaza Kevin Bacon in rolul eternului subordonat loial, atotcunoscator si bun la toate, Oliver Platt si Toby Jones.

Dar laurii revin in special celor doi protagonisti care intruchipeaza personajele ce dau si titlul acestui film. Frank Langella reuseste sa ii dea lui Nixon aura de megalomanie, putere si glorie specifica unui personaj de asemenea calibru. In multe momente chiar am crezut ca-l ascult pe Nixon. Nominalizarea sa este binemeritata. Michael Sheen reuseste si el un rol bun dar care este eclipsat de personajul Nixon.

Este de apreciat montajul care reuseste sa dea veridicitate ansamblului si sa surprinda momentele cheie ale interviului si nota regizorala a lui Ron Howard care alterneaza cadrele lungi cu cele scurte pentru a surprinde la maxim tensiunea ce inconjura filmarea acelui interviu si mai ales finalul si chipul lui Nixon dupa recunoasterea si asumarea greselilor facute.

Per total un film bun cu un subiect greu digerabil amatorilor de filme comerciale. Sanse la Oscar i-as da doar pentru regizor (dintre categoriile mari). Frank Langella are competitori prea titrati in acest an pentru a emite vreo pretentie. 8/10

Stiri blitz - 29.01.2009

• Se scrie o expresie in limba engleza. Se traduce intr-o alta limba, la alegere. Se traduce apoi in engleza. Sa vedem ce iese --> link EN (site) <-- prea mult timp liber, curiozitati

• Ce nevoie de roaba. Uitati aici caratorul uman. Asta da echilibristica. Si beat ranga cred ca se tine fara probleme pe linia dreapta --> link (video) <-- curiozitati, extreme

• Sa vedem ce spune masina despre personalitatea unui barbat --> link EN (article) <-- auto

• Cum beau astronautii cafea in spatiu. Lipsa gravitatiei face ca procedeul sa nu fie banal --> link (video) <-- curiozitati

• Super gratare. Ar folosi si la gratarasii de duminica ai nostrii ceva de genul asta. Poate asa n-ar mai umple padurile cu gunoaie --> link (image) <-- fun pics, extreme, mare e gradina Domnului

• Hai sa ne gandim unde mai putem pune un piercing sau un cercelus. Va dau un indiciu: un zambet ofera si o sclipire. Cred ca si in talpi o sa vedem in curand piercing-uri --> link (image) <-- teribilisti, multa durere

• Ca tot e recesiune va propun un SUV pretabil pentru aceste vremuri, pentru drumurile noastre si pentru viteza melcului cu care ne deplasam prin oras --> link (image) <-- fun pics

Iluzia unei competitii fotbalistice

De ani de zile se chinuie Federatia de Fotbal de la noi sa obtina organizarea unui turneu final international sau o finala de competitie europeana intercluburi. Practic, sa obtina organizarea de orice din partea forurilor europene. Nu a reusit. Eterna cauza: infrastructura. In primul rand cea de resort. In cazul acesta vorbesc de stadioane. Ca doar nu pui jucatorul sa joace pe maidan (starea generala a stadioanelor noastre), orezarie (asa se prezinta majoritatea pe timp de iarna) sau pe plaja (vezi cazul antologicului meci Romania-Danemarca de acum cativa ani incheiat cu 2-5). Despre acest meci va pot spune ca am asistat live. Nu prea mai tin minte multe. Doar o singura amintire pregnanta. Si care imi vine imediat in minte la rememorarea meciului: cum se mirau danezii la incalzire de starea gazonului. Luau mingea in mana si dadeau cu ea de pamant sa vada cum sare nisipul.

Dar sa revenim la subiect. Pe langa problema stadioanelor la noi mai e si problema drumurilor. Vedem cate probleme exista cand e vorba sa vina vreo echipa mai titrata pentru un joc in cupele europene cat chin e sa se deplaseze de la aeroport la hotel si apoi la stadion. Ia sa ne imaginam mai multe in aceeasi situatie. Ar trebui blocata capitala ca la summitul NATO. Cei fara microbul fotbalului isi iau bagajele si golesc Bucurestiul. Aici am inclus si majoritatea nevestelor. Deci ar fi raiul barbatilor.

Au existat incercari de a organiza un turneu final in tandem cu vecinii de granita. S-a renuntat repede din motivele precizate anterior. Asa ca a ramas varianta oraganizarii unei finale de competitie europeana intercluburi. Aici macar e vorba doar de un meci si de 2 echipe. Dar unde le punem sa joace? Ani de-a randul ne-am chinuit cu stadionul National. Pana la urma, dupa nenumarate tergiversari s-a hotarat construirea unuia nou din temelie (slava Domnului ca s-a renuntat la ideea consolidarii). Asta bineinteles dupa ce s-a construit un sediu nou pentru federatie si s-a schimbat gazonul stadionului in prelealabil. C-asa se face treaba romaneste. Construim in jurul gazonului si supervizam dintr-un sediu dotat si foarte bine pus la punct (s-au prins pana la urma ca nu se poate construi fara a deteriora gazonul deci la gunoi cu el).

In acest moment constructia este in desfasurare. Presimt ca asa va ramane mult timp de acum inainte. Dar romanul este perseverent. Si cum UEFA ne-a tot spus ca ne da finala daca avem stadion, am tot insistat. Iata ce ne spune jupan Lupescu astazi:

Am ajuns la un acord să organizăm finala UEFA Europa Liga în 2012

Deci astia de la UEFA s-au saturat atat de tare de noi incat, ca sa scape de gura noastra, ne-au spus ca ne-o dau numai sa mai plecam dracu odata acasa si sa-i lasam sa-si vada d-ale lor. Asta e pe principiul: ne-am asezat la masa, avem tacamuri, ambianta, foame, bautura dar lipseste mancarea.

Mi-e tare greu sa cred totusi ca astia de la UEFA au aruncat ei asa competitia pe mainile unora care nici n-au unde s-o tina. Cu siguranta au in sertaras pregatita varianta de rezerva care deja pune la punct detaliile pentru organizare si, cand romanul o va da cotita ca nu s-a terminat stadionul, va fi anuntata si oficial. Iar noi ramanem cu iluzia inca unei competitii ratate. Ca daca noi nu ajungem la ele, nici ele nu ajung la noi.

Obamobilul in detaliu

Despre Cadillac-ul special pregatit pentru Obama se spune ca este si mai sigur decat pentru predecesorul sau. A fost deja denumit Obamobilul. Sa il vedem si in amanunt, sa stie tot teroristul cu ce are de-a face. Sa nu se prezinte la lupta nepregatit. Si sunt 2 identice. Poate se simte si Bazeus sa-si traga un Basemobil Dacia.


Sursa: kuvaton

Intrebari existentiale

Prin ce cautari interesante pe Google a mai ajuns lumea pe acest blog in ultima saptamana:

pisica bea multa apa - d-aia creste consumul si intretinerea. Daca afla administratorul imediat o pune la plata

3d sexvilla 35.121 + addons - sigur nu e p-aci

cum pula mea aleg un numar favorit in reteaua pulii vodafone - cam asa ar trebui sa sune orice exprimare normala la adresa operatorilor de telefonie mobila

cum se scriu boli pe scutiri - presupun ca varianta ideala ar fi cu pixul

cum sta penisul chiloti - trist, spasit si inghesuit

imagini cum se masoara penisului - se ia o tipa buna la matematica, si se presteaza o masuratoare orala

metoda de a cumpara un telefon mai ieftin - cea mai ieftina e furtul (nerecomandabil); mai e si metoda "tiganii de la Obor" (deriva din prima metoda)

Lupta unei mame

Ieri simteam nevoia de a mai vedea un film la cinema. Mai ales dupa anuntarea nominalizarilor la premiile Oscar. Si, bineinteles, am cautat ca filmul sa fie unul de pe lista celor alese. Optiunile era destul de putine: Frost/Nixon si Changeling. Am ales varianta a doua, Changeling (2008). Recunosc ca nu ma asteptam la prea multe de la film. Singurul atu il prezenta doar faptul ca regizorul era Clint Eastwood. Dar filmul avea sa-mi schimbe aceasta parere.

Totul se bazeaza pe o intamplare reala petrecuta la sfarsitul anilor '20 - inceputul anilor '30 in Los Angeles si cunoscuta sub numele de Wineville Chicken Murders. Aceasta se refera la rapirea si omorarea unor copii de catre Gordon Northcott. Dar acest caz a ajutat mai ales in scoterea la iveala a coruptiei, incopetentei si puterii existente in politia din Los Angeles.

Filmul este construit in jurul acestor evenimente si se concentreaza in jurul mamei unuia dintre copiii disparuti si lupta acesteia pentru a-si gasi copilul. In poveste mai intervine si faptul ca se gaseste un copil despre care politia si autoritatile sustin ca este al ei iar ea incearca sa le dovedeasca contrariul.

Mana lui Clint Eastwood se simte, scenariul este foarte bine pus la punct, la fel si montajul, coloana sonora acompaniaza excelent momentele cheie ale actiunii. Este foarte veridica si recreerea atmosferei din acea vreme. Marea surpriza pentru mine a fost Angelina Jolie. Nu sunt si nu am fost fan al ei dar in acest film a demonstrat ca inca are reale calitati actoricesti. Eu cel putin ma indoiam foarte mult ca mai poate reusi asa ceva cu atata agitatie si atentie indreptata catre ea. Pot spune ca isi merita nominalizarea la Oscar. Si de aceasta data pentru un rol in care joaca o femeie inchisa intr-un ospiciu.

Un alt actor care-si recnfirma statutul si valoarea este John Malkovich. Intotdeauna jucand personaje care au ceva de spus, personaje expresive, uneori singuratice, individualiste si egocentriste, reuseste si in acest film sa intre foarte bine in pielea personajului si sa transmita emotia si mesajul acestuia. Cu putin mai multa implicare in scenariu si actiune ar fi putut primi si o nominalizare la Oscar.

Filmul merita vazut, ma mir ca nu a obtinut o nominalizare si la categoria cel mai bun film (nu am vazut inca celelalte filme nominalizate la aceasta categorie dar intentionez in cel mai scurt timp) si sper ca Clint Eastwood sa ne incante multi ani inainte cu filmele sale si astept sa vad Gran Torino (2008). Daca v-a placut Zodiac (2007) (unul din filmele care a fost ignorat de catre Academia Americana si a fost privat de o binemeritata nominalizare la Oscar anul trecut) cu siguranta o sa va placa si acesta. 8.5/10.

Ce mai putem face cu o coala de hartie

In scoala am invatat la orele de lucru manual sa facem obiecte dintr-o coala de hartie. Barcute, avioane, coifuri, solnite, etc. Japonezii au dezvoltat o intreaga cultura in jurul acestui aparent banal gest de a impaturi hartia. Si cum din hartie impaturita ies vrute si nevrute, niste minti mai deschise si dezinhibate s-au gandit ca se poate face si un penis. Iata mai jos si intructiunile:


Trebuie incercat. Ce senzatie ar face un pustiulica printre colegele lui la ora de lucru manual cand le arata el ce poate face cu o bucata de hartie. Deja le da clasa colegilor specializati in avioane.

Sursa: kunvaton