Problemele reale ale americanilor

George Bush a cheltuit miliarde pe lupta antiterorism. A facut o adevarata pasiune pentru acest subiect. Si a fost dispretuit de intreaga planeta dar mai ales de concetatenii americani. Si pe buna dreptate. Decat sa aloce banii aceia pentru medicina de exemplu, cercetare sau orice altceva mai de soi a ales o lupta oarba si fara de sfarsit. Intre timp americanii mor pe capete din alte cauze. Iata-le:


Sursa: My[confined]Space

Viziunea timpurie asupra nazismului

Nazismul. Ororile nazismului. Putine se stiu despre ele in comparatie cu amploarea si acum la peste 60 ani de atunci. Si totusi un film din 1959 arata cu deosebit realism si veridicitate atrocitatile unei vieti de evreu intr-un lagar de concentrare.

Kapo (1959) este incercarea unui regizor italian, Gillo Pontecorvo, de a reliefa la cald viata unei tinere evreice de 14 ani, luata impreuna cu parintii ei de pe strazile Parisului si aruncata intr-un lagar de exterminare. Aici are norocul de a ajunge pe mainile doctorului institutiei. Acesta o ajuta prin oferirea identitatii unei paciente decedate in acea zi. De aici pleca o intreaga transformare interioara si emotionala a tinerei, ajungand de la copilul inocent si fricos la femeia precoce aspra, rece si fara remuscari.

Pentru vremea la care a fost facut, filmul reuseste sa redea suferinta si zbuciumul victimelor sistemului nazist. Actiunea, atat prin unele nume ale personajelor cat si pe alocuri prin firul epic, face referire la faimoasa evadare din Sobibor ce avea sa fie ecranizata in 1987 de catre Jack Gold.

Un film pe care vi-l recomand pentru a vedea viziunea timpurie asupra evenimentelor si un rol foarte bun facut de catre Susan Strasberg. Productia a fost recompensata si cu o nominalizare la premiile Oscar la categoria cel mai bun film strain. 7.5/10.

Ignoranta si nesimtirea RDS

Despre RDS, profesionalismul si dorinta lor de munca a mai scris si VisUrat de curand. Vin si eu cu o completare.

De vreo cateva luni, la mine in familie s-a pus problema trecerii abonamentului de cablu tv de la UPC la RDS. Motivul principal era gsptvu. S-a dus mama de vreo 2-3 ori la casieria care e la 2 pasi de blocul meu pentru informatii. N-a obtinut decat amanari si promisiuni de revenire cu un ulterior telefon de confirmare/informare: "Va vom suna noi in cateva ore". Pesemne ca nu mai vor bani, nu mai vor clienti. La ei nu se resimte criza. Nu e suficient sa le vina clientul la usa in loc sa alerge ei dupa el.

Azi s-a dus din nou sa-i intrebe de sanatate. Eu am rugat-o sa intrebe si de restul serviciilor disponibile, pe langa cablu tv (net si telefon). A avut ghinion si a dat peste un tip fara chef de munca si zeflemist. A expediat-o repede d-abia scotand cateva cuvinte.

In mare a aflat urmatoarele: nu exista posibilitate de internet, exista doar telefon iar pentru cablu tv va trebui sa ceara niste detalii suplimentare si va reveni cu un telefon cat de curand. Clasicul raspuns. Mentionez ca stau la bulevard in Pantelimon. Pe scara mea exista deja tras cablul de la RDS. Tot ce trebuie facut e doar scoaterea mufei din splitter-ul UPC si introducerea in ala alaturat al RDS. 2 minute cu tot cu aducerea scaunului.

Contrar asteptarii mamei de data asta chiar au revenit cu un telefon. Voce de femeie infipta. Mesajul scurt, la obiect si care pe mama a lasat-o fara replica: "Doamna, seful mi-a spus sa va comunic ca la dumneavoastra pe scara nu exista semnal suficient"

Deci semnalu' asta e ca apa calda: nu urca la etajele superioare. Pai daca nu e, eu i-as transmite sefului sa mai bage o galeata de semnal d-asta. Se da la kil? Trebuie impins de la spate sa vina pe cablu? E timid si fricos ca fata mare la maritat?

Ce mi-ar fi placut sa-mi dea mie replica asta fatuca. Mama n-are ea treaba cu comunicatiile cu semnale cu d-astea. Dar electronistul din mine era la fix pe subiect.

In concluzie, poa' sa-si bage semnalu ala-n c*r ca doar nu stau eu sa ma milogesc de ei sa le dau bani. Si atunci cand mogulii vor vedea rapoartele financiare si cifrele incep sa li se para nasoale sa isi mai arunce cate-un ochi si pe la lucratorii de pe plantatia casieriilor.

Cantecul de lebada al unui presedinte

Seara de miercuri. Orange film. Prin urmare am zis ca trebuie rezervare. Am mai mers odata la Multiplex fara rezervare miercuri seara cu niste prieteni si am sfarsit prin a bea o bere; totul era vandut si era si o hoarda imensa la coada. Miercurea aceasta am schimbat locul de vizionare. Mentionam zilele trecute ca sunt 2 filme din categoria Oscarurilor care ruleaza in aceasta perioada si pe care vreau sa le vizionez. Changeling l-am vazut deci a venit randul lui Frost/Nixon (2008). Cityplex a fost ales datorita programarii excelente a filmului: ora 19:00. La 19 fara 5 minute eu si DB eram primii care intram in sala. De gresit sala n-aveam cum pt ca doar una era deschisa si sunt doar 4 in total. La film am asistat 12 persoane. Asta a fost maximul pentru ca la final mai eram numai vreo 9. Si asta intr-o sala de 138 scaune. Inteleg ca nu e tocmai un film comercial, titlul nu atrage, ba din contra, dar ma asteptam la ceva mai multa ingramadeala fie si prin prisma nominalizarilor la Oscar.

Sa revenim la filmul propriu-zis. Ron Howard reuseste din nou sa transpuna pe pelicula o intamplare adevarata in care reuseste atat de bine sa imbine realul cu fictivul si in care privitorul este captivat in permanenta si nu exista momente moarte. Aici reuseste tot acest spectacol prin introspectie. Pare totul deghizat intr-un documentar in care sunt intervievate personajele secundare actiunii si sunt introduse calupuri de imagini ce prezinta adevarata desfasurare a faptelor.

Filmul relateaza povestea seriei de interviuri realizata de britanicul David Frost cu presedintele demisionar Richard Nixon, cunoscuta sub numele de The Nixon Inteviews, program care a reusit cea mai mare audienta pentru un interviu pe teme politice, 45 milioane telespectatori, record care inca mai rezista si astazi. Se prezinta atat interviurile cat si momentele premergatoare acestuia, pregatirea si studiul de caz, inclestarea din spatele camerelor si disputa pe plan mental a celor doi protagonisti.

Foarte bine se integreaza in film actorii secundari care dau consistenta si tenta de autenticitate necesara pentru un astfel de film. Dintre ei se evidentiaza Kevin Bacon in rolul eternului subordonat loial, atotcunoscator si bun la toate, Oliver Platt si Toby Jones.

Dar laurii revin in special celor doi protagonisti care intruchipeaza personajele ce dau si titlul acestui film. Frank Langella reuseste sa ii dea lui Nixon aura de megalomanie, putere si glorie specifica unui personaj de asemenea calibru. In multe momente chiar am crezut ca-l ascult pe Nixon. Nominalizarea sa este binemeritata. Michael Sheen reuseste si el un rol bun dar care este eclipsat de personajul Nixon.

Este de apreciat montajul care reuseste sa dea veridicitate ansamblului si sa surprinda momentele cheie ale interviului si nota regizorala a lui Ron Howard care alterneaza cadrele lungi cu cele scurte pentru a surprinde la maxim tensiunea ce inconjura filmarea acelui interviu si mai ales finalul si chipul lui Nixon dupa recunoasterea si asumarea greselilor facute.

Per total un film bun cu un subiect greu digerabil amatorilor de filme comerciale. Sanse la Oscar i-as da doar pentru regizor (dintre categoriile mari). Frank Langella are competitori prea titrati in acest an pentru a emite vreo pretentie. 8/10

Stiri blitz - 29.01.2009

• Se scrie o expresie in limba engleza. Se traduce intr-o alta limba, la alegere. Se traduce apoi in engleza. Sa vedem ce iese --> link EN (site) <-- prea mult timp liber, curiozitati

• Ce nevoie de roaba. Uitati aici caratorul uman. Asta da echilibristica. Si beat ranga cred ca se tine fara probleme pe linia dreapta --> link (video) <-- curiozitati, extreme

• Sa vedem ce spune masina despre personalitatea unui barbat --> link EN (article) <-- auto

• Cum beau astronautii cafea in spatiu. Lipsa gravitatiei face ca procedeul sa nu fie banal --> link (video) <-- curiozitati

• Super gratare. Ar folosi si la gratarasii de duminica ai nostrii ceva de genul asta. Poate asa n-ar mai umple padurile cu gunoaie --> link (image) <-- fun pics, extreme, mare e gradina Domnului

• Hai sa ne gandim unde mai putem pune un piercing sau un cercelus. Va dau un indiciu: un zambet ofera si o sclipire. Cred ca si in talpi o sa vedem in curand piercing-uri --> link (image) <-- teribilisti, multa durere

• Ca tot e recesiune va propun un SUV pretabil pentru aceste vremuri, pentru drumurile noastre si pentru viteza melcului cu care ne deplasam prin oras --> link (image) <-- fun pics

Iluzia unei competitii fotbalistice

De ani de zile se chinuie Federatia de Fotbal de la noi sa obtina organizarea unui turneu final international sau o finala de competitie europeana intercluburi. Practic, sa obtina organizarea de orice din partea forurilor europene. Nu a reusit. Eterna cauza: infrastructura. In primul rand cea de resort. In cazul acesta vorbesc de stadioane. Ca doar nu pui jucatorul sa joace pe maidan (starea generala a stadioanelor noastre), orezarie (asa se prezinta majoritatea pe timp de iarna) sau pe plaja (vezi cazul antologicului meci Romania-Danemarca de acum cativa ani incheiat cu 2-5). Despre acest meci va pot spune ca am asistat live. Nu prea mai tin minte multe. Doar o singura amintire pregnanta. Si care imi vine imediat in minte la rememorarea meciului: cum se mirau danezii la incalzire de starea gazonului. Luau mingea in mana si dadeau cu ea de pamant sa vada cum sare nisipul.

Dar sa revenim la subiect. Pe langa problema stadioanelor la noi mai e si problema drumurilor. Vedem cate probleme exista cand e vorba sa vina vreo echipa mai titrata pentru un joc in cupele europene cat chin e sa se deplaseze de la aeroport la hotel si apoi la stadion. Ia sa ne imaginam mai multe in aceeasi situatie. Ar trebui blocata capitala ca la summitul NATO. Cei fara microbul fotbalului isi iau bagajele si golesc Bucurestiul. Aici am inclus si majoritatea nevestelor. Deci ar fi raiul barbatilor.

Au existat incercari de a organiza un turneu final in tandem cu vecinii de granita. S-a renuntat repede din motivele precizate anterior. Asa ca a ramas varianta oraganizarii unei finale de competitie europeana intercluburi. Aici macar e vorba doar de un meci si de 2 echipe. Dar unde le punem sa joace? Ani de-a randul ne-am chinuit cu stadionul National. Pana la urma, dupa nenumarate tergiversari s-a hotarat construirea unuia nou din temelie (slava Domnului ca s-a renuntat la ideea consolidarii). Asta bineinteles dupa ce s-a construit un sediu nou pentru federatie si s-a schimbat gazonul stadionului in prelealabil. C-asa se face treaba romaneste. Construim in jurul gazonului si supervizam dintr-un sediu dotat si foarte bine pus la punct (s-au prins pana la urma ca nu se poate construi fara a deteriora gazonul deci la gunoi cu el).

In acest moment constructia este in desfasurare. Presimt ca asa va ramane mult timp de acum inainte. Dar romanul este perseverent. Si cum UEFA ne-a tot spus ca ne da finala daca avem stadion, am tot insistat. Iata ce ne spune jupan Lupescu astazi:

Am ajuns la un acord să organizăm finala UEFA Europa Liga în 2012

Deci astia de la UEFA s-au saturat atat de tare de noi incat, ca sa scape de gura noastra, ne-au spus ca ne-o dau numai sa mai plecam dracu odata acasa si sa-i lasam sa-si vada d-ale lor. Asta e pe principiul: ne-am asezat la masa, avem tacamuri, ambianta, foame, bautura dar lipseste mancarea.

Mi-e tare greu sa cred totusi ca astia de la UEFA au aruncat ei asa competitia pe mainile unora care nici n-au unde s-o tina. Cu siguranta au in sertaras pregatita varianta de rezerva care deja pune la punct detaliile pentru organizare si, cand romanul o va da cotita ca nu s-a terminat stadionul, va fi anuntata si oficial. Iar noi ramanem cu iluzia inca unei competitii ratate. Ca daca noi nu ajungem la ele, nici ele nu ajung la noi.

Obamobilul in detaliu

Despre Cadillac-ul special pregatit pentru Obama se spune ca este si mai sigur decat pentru predecesorul sau. A fost deja denumit Obamobilul. Sa il vedem si in amanunt, sa stie tot teroristul cu ce are de-a face. Sa nu se prezinte la lupta nepregatit. Si sunt 2 identice. Poate se simte si Bazeus sa-si traga un Basemobil Dacia.


Sursa: kuvaton

Intrebari existentiale

Prin ce cautari interesante pe Google a mai ajuns lumea pe acest blog in ultima saptamana:

pisica bea multa apa - d-aia creste consumul si intretinerea. Daca afla administratorul imediat o pune la plata

3d sexvilla 35.121 + addons - sigur nu e p-aci

cum pula mea aleg un numar favorit in reteaua pulii vodafone - cam asa ar trebui sa sune orice exprimare normala la adresa operatorilor de telefonie mobila

cum se scriu boli pe scutiri - presupun ca varianta ideala ar fi cu pixul

cum sta penisul chiloti - trist, spasit si inghesuit

imagini cum se masoara penisului - se ia o tipa buna la matematica, si se presteaza o masuratoare orala

metoda de a cumpara un telefon mai ieftin - cea mai ieftina e furtul (nerecomandabil); mai e si metoda "tiganii de la Obor" (deriva din prima metoda)

Lupta unei mame

Ieri simteam nevoia de a mai vedea un film la cinema. Mai ales dupa anuntarea nominalizarilor la premiile Oscar. Si, bineinteles, am cautat ca filmul sa fie unul de pe lista celor alese. Optiunile era destul de putine: Frost/Nixon si Changeling. Am ales varianta a doua, Changeling (2008). Recunosc ca nu ma asteptam la prea multe de la film. Singurul atu il prezenta doar faptul ca regizorul era Clint Eastwood. Dar filmul avea sa-mi schimbe aceasta parere.

Totul se bazeaza pe o intamplare reala petrecuta la sfarsitul anilor '20 - inceputul anilor '30 in Los Angeles si cunoscuta sub numele de Wineville Chicken Murders. Aceasta se refera la rapirea si omorarea unor copii de catre Gordon Northcott. Dar acest caz a ajutat mai ales in scoterea la iveala a coruptiei, incopetentei si puterii existente in politia din Los Angeles.

Filmul este construit in jurul acestor evenimente si se concentreaza in jurul mamei unuia dintre copiii disparuti si lupta acesteia pentru a-si gasi copilul. In poveste mai intervine si faptul ca se gaseste un copil despre care politia si autoritatile sustin ca este al ei iar ea incearca sa le dovedeasca contrariul.

Mana lui Clint Eastwood se simte, scenariul este foarte bine pus la punct, la fel si montajul, coloana sonora acompaniaza excelent momentele cheie ale actiunii. Este foarte veridica si recreerea atmosferei din acea vreme. Marea surpriza pentru mine a fost Angelina Jolie. Nu sunt si nu am fost fan al ei dar in acest film a demonstrat ca inca are reale calitati actoricesti. Eu cel putin ma indoiam foarte mult ca mai poate reusi asa ceva cu atata agitatie si atentie indreptata catre ea. Pot spune ca isi merita nominalizarea la Oscar. Si de aceasta data pentru un rol in care joaca o femeie inchisa intr-un ospiciu.

Un alt actor care-si recnfirma statutul si valoarea este John Malkovich. Intotdeauna jucand personaje care au ceva de spus, personaje expresive, uneori singuratice, individualiste si egocentriste, reuseste si in acest film sa intre foarte bine in pielea personajului si sa transmita emotia si mesajul acestuia. Cu putin mai multa implicare in scenariu si actiune ar fi putut primi si o nominalizare la Oscar.

Filmul merita vazut, ma mir ca nu a obtinut o nominalizare si la categoria cel mai bun film (nu am vazut inca celelalte filme nominalizate la aceasta categorie dar intentionez in cel mai scurt timp) si sper ca Clint Eastwood sa ne incante multi ani inainte cu filmele sale si astept sa vad Gran Torino (2008). Daca v-a placut Zodiac (2007) (unul din filmele care a fost ignorat de catre Academia Americana si a fost privat de o binemeritata nominalizare la Oscar anul trecut) cu siguranta o sa va placa si acesta. 8.5/10.

Ce mai putem face cu o coala de hartie

In scoala am invatat la orele de lucru manual sa facem obiecte dintr-o coala de hartie. Barcute, avioane, coifuri, solnite, etc. Japonezii au dezvoltat o intreaga cultura in jurul acestui aparent banal gest de a impaturi hartia. Si cum din hartie impaturita ies vrute si nevrute, niste minti mai deschise si dezinhibate s-au gandit ca se poate face si un penis. Iata mai jos si intructiunile:


Trebuie incercat. Ce senzatie ar face un pustiulica printre colegele lui la ora de lucru manual cand le arata el ce poate face cu o bucata de hartie. Deja le da clasa colegilor specializati in avioane.

Sursa: kunvaton

Profunzimea zilei

Daca toti vom lucra de acum inainte "la negru" vom redenumi si Casa Alba in Casa Neagra?

Romanul e inventiv

Imaginatia posesorilor de masini e fara limite. Mergeam ieri pe strada in drum spre serviciu cand trec pe langa un Opel Frontera parcat. La prima vedere nimic neobisnuit. Observati poza de mai jos:


Poza a fost facuta dupa ce am trcut vreo 10 metri de masina si m-am oprit parandu-mi-se ca vazusem ceva nelalocul sau. La prima vedere nu pare nimic anormal. De aceea nici nu mi-a sarit in ochi instantaneu. Vroiam sa public poza aseara dar m-am luat cu altele si am amanat. Dar azi dimineata am gasit pe un blog un alt mandru sucevean posesor de bomba tunata. E posibil sa fie p-acolo un service de tuning extrem special pentru masini care pot fi inscrise in proglamul rabla. Cand o duci la predare sa faci impresie.

Suceveanul meu nu e chiar asa expresiv fata de Cupidonul gasit de altii. Asa ca va invit sa aruncam o privire mai atenta in partea din dreapta jos a imaginii mele. Vedeti ceva? Sa va ajut putin:


Deci aici ajung toate accesoriile din autobuze si tramvaie. In mod sigur inauntru are si ciocanelul de spargere a geamurilor in caz de urgenta.

Comedia fratilor Coen

Duminica seara am vizionat un film pe care asteptam de ceva vreme sa-l vad. Din diverse motive nu am apucat sa-l prind la cinema asa ca m-am vazut nevoit sa-l vad acasa. Vorbesc despre Burn after Reading (2008). Dupa mult apreciatul si premiatul No Country for Old Men (2007) de anul trecut am asteptat sa vad ce poate sa iasa din mainile fratilor Coen care se pricep atat de bine la productii pline de suspans, mister si atmosfera apasatoare.

La vederea distributiei orice cinefil se asteapta la foarte mult: George Clooney (unul din burlacii cei mai ravniti se la Hollywood si unul din cei mai bine cotati actori ai momentului), Brad Pitt (cel mai mediatizat star de la Hollywood multumita si sotiei), John Malkovich (era de ceva vreme in umbra dar numele lui e binecunoscut oricarui cinefil), Frances McDormand (laureata cu Oscar pentru un rol chiar intr-un film al fratilor Coen), Tilda Swinton (castigatoare a unui Oscar chiar anul trecut pentru rol secundar intr-un film tot cu George Clooney in distributie). 5 nume de calibru. Si care tes o intriga ce se intrepatrunde foarte ingenios si leaga mai multe planuri, mai multe personaje total diferite. Chiar daca in unele momente actiunea pare intortocheata, firul epic se desfasoara suficient de lent si detaliat pentru ca privitorul sa faca toate conexiunile necesare si sa nu fie pierdut in actiune.

Toti actorii reusesc sa intre foarte bine in pielea personajelor pe care le interpreaza: Tilda Swinton - rece, cu accent englezesc si inexpresiva ca in rolul ce i-a adus Oscarul; Clooney - vorbaret, atractiv, cu lipici la femei; John Malkovich - direct, cu multe "spume" la gura si "f word", independent si egocentric; Frances McDormand - isi urmareste interesul cu orice pret, impulsiva, manipulativa, singura si in cautare de tipi aratosi. L-am lasat la urma pe Brad Pitt tocmai pentru ca el a reusit sa ma impresioneze mai mult. El joca rolul unui tanar prost, credul si teribilist. Si ii reuseste atat de bine. Parca ar fi natural. Astept sa vad si The Curious Case of Benjamin Button (2008) pentru a ma edifica mai bine in privinta lui.

Sa nu fiu inteles gresit. Il apreciez pe actorul Brad Pitt al anilor trecuti. In Fight Club (1999), Se7en (1995), Legends of the Fall (1994), Sleepers (1996) si in mai recentul Babel (2006) face niste roluri foarte bune. Dar m-a amuzat foarte tare rolul sau din acest film. Si, ca sa fiu rautacios, l-a prin foarte bbine si vreau sa vad daca l-a schimbat cu ceva Angelina. Si asta o fac prin comparatie. Sa vad si in rolul lui Benjamin Button cum se prezinta.

In concluzie, un film bun, pe acelasi stil cu The Ladykillers (2004) regizat de aceeasi frati Coen si cu o linie epica interesanta si captivanta. 7.5/10.

Copiii chiar vin dotati cu penis?

Am vazut pe multe bloguri prezentarea diverselor fraze din cautari prin care lumea a ajuns pe acel blog. Si multe foarte amuzante. M-am gandit sa vad si eu cam ce fraze amuzante mai cauta lumea si ajunge pe blogul meu. Unele sunt chiar foarte amuzante.

tommy lee penis - un profil complet il poate face Pamela Anderson.

am parcat deampulea - sa nu fii surprins daca nu-ti mai gasesti masina acolo sau daca e cat de cat deteriorata.

andi rechin bucuresti - nu recunosc nimic.

au sapat groapa adanca - acuma fiecare dupa cum poate si cat il tine. Unii mai adanc altii mai la suprafata.

ceafa de porc - ce doreste domnul la garnitura?

copii dotati cu penis - studii multiple si aprofundate au observat acest straniu fenomen: unii copii vin dotati cu penis si au fost denumiti baietei si altii vin fara si au fost denumiti fetite.

cum putem marii penisul - peniiiiiiiiiiiiiiiiiiis. E suficient?

cioara inteligenta - e noul model dotat cu telecomanda. e in teste si va aparea cat de curand pe piata.

experientele femeilor maritate in egypt - aceleasi ca si ale celor maritate prin Europa dar fara alcool

expunerea organelor genitale in fata unui minor infractiune - deocamdata da. Nu e voie si nu e frumos.

oferte telefonie oringe famili - da greu rau cu tastatura aia. Nu merge deloc. Mai bine iei alta.

reclame cu mancare sanatoasa - s-a inventat asa ceva?

record adancime sapat - daca e vorba de romani atunci pana-n China

top 10 instrumentele din pantaloni - io as enumera batista, servetele, bani, telefon, chei. Cred ca mai exista si altele.

Inginerii in actiune

Azi cica e una din cele mai deprimante zile din istorie. Deci nu din luna, nici macar din an. Din istorie. Asa au calculat oameniii de stiinta in lipsa de alta ocupatie (unii din ei cel putin). Sursele sunt multiple: criza mondiala, mijlocul lunii ianuarie ceea ce inseamna ca banii sunt pe duca, vremea rece si mai e destul pana la salariu si zi de luni.

Pentru a trec peste aceasta zi de maxima incrancenare m-am gandit sa ma mai destin putin si am cautat niste glume de domeniul meu. Asa ca iata niste bancuri cu ingineri (english version).

***** ***** *****

A group of Sales and Marketing experts were given the assignment of measuring the height of a flagpole. Wearing suits and ties, they marched out to the flagpole with their ladders and tape measures, falling all over themselves to get an accurate reading.

An Engineer comes along and sees what they're trying to do. He walks over, pulls the flagpole out of the ground, lays it flat on the ground, measures it from end to end, gives the measurement to one of the so-called experts, puts the pole back vertically into its slot in the ground and walks away.

After the Engineer has gone, the sales guy turns to a marketing guy and laughs. "Isn't that just like an Engineer?" he says. "We're looking for the height, and he gives us the length!

***** ***** *****

A priest, a doctor, and an engineer were waiting one morning for a particularly slow group of golfers.

Engineer: What's with these guys? We must have been waiting for 15 minutes!

Doctor: I don't know but I've never seen such ineptitude!

Priest: Hey, here comes the greenskeeper. Let's have a word with him.

Priest: Hi, George. Say, George, what's with that group ahead of us? They're rather slow aren't they?

George: Oh yes. That's a group of blind firefighters. They lost their sight while saving our club house last year. So we let them play here anytime free of charge!

(silence)

Priest: That's so sad. I think I will say a special prayer for them tonight.

Doctor: Good idea. And I'm going to contact my ophthalmologist buddy and see if there's anything he can do for them.

Engineer: Why can't these guys play at night?

***** ***** *****

A MBA and an Engineer go on a camping trip, set up their tent, and fall asleep. Some hours later, the Engineer wakes his MBA friend: "Look up at the sky and tell me what you see The MBA replies, "I see millions of stars."

The Engineer asks "What does that tell you?"

The MBA ponders for a minute: "Astronomically speaking, it tells me that there are millions of galaxies and potentially billions of planets. Astrologically, it tells me that Saturn is in Leo. Time wise, it appears to be approximately a quarter past three. Theologically, it's evident the Lord is all-powerful and we are small and insignificant. Meteorologically, it seems we will have a beautiful day tomorrow. What does it tell you?"

The Engineer friend is silent for a moment, and then speaks: "Practically...Someone has stolen our tent".

***** ***** *****

Three engineers and three accountants are traveling by train to a conference. At the station, the three accountants each buy a ticket and watch as the three engineers only buy one ticket.

"How are three people going to travel on only one ticket?" asks an accountant.

"Watch and you'll see," answered an engineer.

They all board the train. The accountants take their respective seats but all three engineers cram into a rest room and close the door behind them.

Shortly after the train has departed, the conductor comes around collecting tickets. He knocks on the restroom door and says, "Tickets, please!" The door opens just a crack and a single arm emerges with a ticket in hand. The conductor takes it and moves on.

The accountants see this and agree it is a clever idea. So after the conference, the accountants decide to copy the engineers on the return trip and save some money.

When they get to the station, they buy one ticket for the return trip. To their astonishment, the engineers don't buy a ticket at all.

"How are you going to travel without a ticket?" says one perplexed accountant.

"Watch and you'll see," answered an engineer.

When they board the train all three accountants cram into a restroom and the three engineers cram into another one nearby. The train departs.

Shortly afterward, one of the engineers leaves his restroom and walks over to the restroom where the accountants are hiding. He knocks on the door and says, "Tickets, please!"

***** ***** *****

Three engineers were in the bathroom standing at the urinals. The first engineer finished and walked over to the sink to wash his hands. He then proceeded to dry his hands very carefully. He used paper towel after paper towel and ensured that every single spot of water on his hands was dried. Turning to the other two engineers, he said, "At Dandish, we are trained to be extremely thorough."

The second engineer finished his task at the urinal and he proceeded to wash his hands. He used a single paper towel and made sure that he dried his hands using every available portion of the paper towel. He turned and said, "At McsWorld, not only are we trained to be extremely thorough, but we are also trained to be extremely efficient."

The third engineer finished and walked straight for the door, shouting over his shoulder, "At Infosys we don't pee on our hands."

***** ***** *****

Once upon a time there lived three men: a doctor, a chemist, and an engineer. For some reason all three offended the king and were sentenced to die on the same day.

The day of the execution arrived, and the doctor was led up to the guillotine. As he strapped the doctor to the guillotine, the executioner asked, 'Head up or head down?'. 'Head up,' said the doctor. 'Blindfold or no blindfold?' 'No blindfold.' So the executioner raised the axe, and z-z-z-z-ing! Down came the blade and stopped barely an inch above the doctor's neck.

Well, the law stated that if an execution didn't succeed the first time the prisoner had to be released, so the doctor was set free.

Then the chemist was led up to the guillotine. 'Head up or head down?' said the executioner. 'Head up.' 'Blindfold or no blindfold?' 'No blindfold.' So the executioner raised his axe, and z-z-z-z-ing! Down came the blade and stopped an inch above the chemist's neck.

Well, the law stated that if the execution didn't succeed the first time the prisoner had to be released, so the chemist was set free.

Finally the engineer was led up to the guillotine. 'Head up or head down?' 'Head up.' 'Blindfold or no blindfold?' 'No blindfold.' So the executioner raised his axe, but before he could cut the rope, the engineer yelled out: 'WAIT! I see what the problem is!'

Sursa: With Friendship

Demonstratia de talent

Sambata seara am avut din nou ocazia de a servi o portie buna de cultura la teatrul Bulandra: spectacolul Mamouret in regia lui Dinu Cernescu. Protagonista principala a fost Tamara Buciuceanu. Aceasta joaca rolul batranei bunici Mouret care aniverseaza 100 de ani, o persoana interesanta, plina de energie si care intotdeauna obtine ceea ce vrea. Ea este decana de varsta a familiei si va fi sarbatorita in cadrul unei manifestatii publice in cadrul unui orasel de provincie. Rolul a fost jucat acum 45 ani si de Lucia Sturdza Bulandra.

Textul este foarte bine adaptat de catre regizor care a imprimat piesei o nota simplista, fara exagerari si concentrata pe personaje, mimica si miscarea scenica a acestora. Pe final un rol important in crearea atmosferei l-a avut si lumina scenica.

In aceasta piesa Tamara Buciuceanu da inca odata, daca mai era nevoie, dovada talentului sau si a capabilitatii de a face comedie prin gesturi, mimica, tonalitate si miscare. Atatea momente de aplauze, atatea momente de comedie pura si buna dispozitie, toate incununate de minute bune de aplauze la sfarsit pentru intreaga distributia dar mai ales pentru cea care ne-a dovedit ca poate juca fara probleme si cu o deosebita intensitate atat comedie cat si drama (momentele de sfarsit). Va multumesc doamna si sper sa ne mai incantati multi ani de acum inainte!

Multi le sugereaza "dinozaurilor" din teatru ca ar fi bine sa se dea deoparte si sa mai lase loc tineretului. Eu le-as sugera sa mai calce si printr-o sala de teatru si asta in timpul unui spectacol. Bineinteles, daca mai au loc. Pentru ca aceste spectacole se joaca nu cu sala plina ci cu sala suprapopulata. Atunci sa vada ce poate si ce stie un mare actor. Rolurile in teatru sunt pentru toti. Eu am evidentiat atatia tineri pe langa acesti "pensionari". Si ei invata, capata experienta, acumuleaza, pentru ca va veni si timpul lor.

Prietenia varstei a treia

In lipsa unor filme prea interesante la cinema am optat vineri pentru varianta "home cinema". Filmul ales a fost The Bucket List (2008). Distributia e simpla si nu mai are nevoie de nicio completare: Jack Nicholson si Morgan Freeman. 2 seniori ai filmului de la Hollywood. 2 dintre cei care ar trebui sa se retraga si sa lase locul celor mai tinerei dupa afirmatiile altora. Ambii au 72 ani. Si se desfasoara ca la prima tinerete.

Filmul descrie o poveste despre prietenie intre 2 barbati pe final de viata. Unul bogat si neimplinit pe plan familial si altul sarac dar cu o familie fericita. Ei se intalnesc total intamplator in spitalul detinut de catre cel bogat si leaga o prietenie in jurul bolii in faza terminala de care amandoi sufera. Constientizand ca nu mai au mult de trait si dorind sa isi infaptuiasca niste ultime dorinte pleaca amandoi intr-o calatorie de regasire si de ramas bun in jurul lumii.

E un film usor, previzibil dar placut la vedere cu parti emotionante si scene cu mult umor. E recomandat pentru o dupa-amiaza de weekend. 7.5/10.

Presa poate schimba ceva

Ziarele noastre sunt pline de stiri in materie de fotbal. In primul rand a venit ca un traznet pentru mine demisia presedintelui Realului, Ramon Calderon. Si totul dupa o campanie de media declansata si sustinuta de un ziar. Cel mai citit ziar din Spania, Marca. Ceea ce a demonstrat ca un ziar poate duce la demiterea unui presedinte. Si acesta e presedintele celei mai galonate echipe din fotbalul mondial. A fost o ancheta bine lucrata, pusa la punct si cu decalaratii si dovezi care aduse la cunostiinta publicului au lasat ca unica solutie pentru Calderon demisia. Cei de la Marca au dovedit ca au existat mari probleme la alegerile din 2006 cand Ramon Calderon a fost ales presedinte.

La noi se chinuie de cativa ani presa sa scorneasca ceva pentru a-l determina pe Mircea Sandu, presedintele ferederatiei de fotbal sa ne lase. Si au existat perioade frenetice in acest sens. Si de catre tota presa. Erau uniti toti. Nu a mers. La spanioli a fost nevoie de doar vreo 2 saptamani. Ceea ce ne dovedeste inca odata ca mai avem mult pana depate. Dupa aceasta demisie vor urma alegeri in vara. Favorit pare fostul presedinte Florentino Perez.

Azi dimineata am mai dat peste o stire care m-a lovit direct: Soava va veni la Craiova pentru 200.000 euroi pe an. Soava este unul din cei mai slabi jucatori pe care i-am vazut eu. D-aia are cariera fulminanta de acum. Si fluieraturile la nationala. Da, a fost si la nationala. A fost si pe la Spartak Moscova. Impreuna cu inca vreo 2-3 romani. Si era sa retrogradeze Spartak. Pana s-au trezit si au scapat de romani. Pe Soava nu l-as lua jucator nici daca m-ar plati. Dar marele patron vizionar numit Mititelu a zis ca Soava e oltean d-al locului si asta face toti banii. Presimt o cearta cat de curand pentru ca valoarea nepretuita a jucatorului isis va face cat de curand simtita prezenta.

N-am scris nimic despre plecarea lui Radoi la arabi. E bine din punct de vedere financiar. Si atat. In rest e o pata neagra. Si pentru palmares si pt cv si pentru nivel de fotbal. Pentru tot. E o ingropare din punct de vedere fotbalistic. Fotablulo arabic e un cimintir al elefantilor. Acolo ajung fotbalistii cu nume la finalul carierei pentru un unltim an sau doi si pentru a-si rotunji conturile. Mirel a ajuns la 28 ani. Cred ca putea sa plece in occident pentru vreo 3-4 ani si abia mai apoi sa se duca si prin Arabia pentru bani multi. Valoare are, dorinta si mai mult si va avea si peste cativa ani.

In materie de handbal suntem fericiti ca participam dupa 14 ani la un campionat mondial la masculin. Partea proasta e ca suntem mici pentru nivelul handbalului mondial. Am inceput cu o infrangere 21-31 cu Franta. Diferenta s-a facut pe final. In prima parte baietii chiar au vrut, au incercat, au jucat bine dar au avut si ghinion si un portar francez in mare forma. Probabil ca nici in urmatoarele meciuri nu o sa o ducem mai bine. Macar castigam experienta. Si daca vom avea contiunitate la nivelul performantei si ne vom califica din nou la mondiale vom fi mai pregatiti si vom avea si rezultate.

Snookerul este unul din sporturile mele favorite. In aceasta perioada se disputa Masters-ul. Un turneu din calendarul competitional care nu aduce puncte in clasament dar aduce bani si prestigiu. 2 jucatori par a fi in mare forma si sa vor intalni in finala. Mark Selby, detinatorul trofeului si Ronnie O'Sullivan, campionul mondial en-titre. Ambii au castigat la scor in semifinale. Sper sa castige Selby. Nu sunt fan O'Sullivan. Recunosc valoare sa dar nu e pe stilul meu. Dar vom vedea desfasurarea evenimentelor astazi pe Eurosport incepand cu ora 16:30.

Rialiti sou (a se scrie reality show) la romani

Romanul e iubitor de telenovele. Mai ales romanca. Si pentru ca perioada telenovelelor a intrat intr-o perioada de umbra au aparut rialiti sourile. Totul a pornit cu Big Brother la noi. Era un concept nou, niste oameni inchisi impreuna si care erau supravegheati in permanenta si puteau fi vazuti oricand. Visul oricarui devorator de televiziune si o idee care multora ne-a trecut prin cap: cum ar fi sa stim intotdeauna ce fac ceilalti. Primul sezon a mers. A si lansat niste nume. Cel mai cunoscut e Ernest. De altfel si cel mai dezinhibat dintre cei prezenti. Al doilea sezon a fost dezastruos. Si asa a disparut Big Brother. Dar a aparut gustul romanului pentru productii de gen. Si a fost exploatat pe din plin de televiziuni. Sa vedem ce avem in ziua de azi pe sticla in materie de rialiti sou.

Nora pentru Mama (Kanal D) - La fel ca si Big Brother, in primul sezon a fost cat de cat interesant. Era un format nou, femeile d-abia asteptau sa vada ce mai fac tinereii cu mamele si cine cu cine se mai cupleaza, etc. Ca o telenovela. Dupa aceea, a inceput sa fie tras rau de tot de par. Practic toata lumea e cu toata lumea si e o posta generala. Mai putin partea de posta explicita, pentru ca, la fel ca la Big Brother, nu e voie. Acum se scorojesc peretii la emisiuni. Daca s-ar difuza emisiunea la un spital de nebuni s-ar sinucide cu totii.

Iubiri Interzise (National TV) - Avem de-a face cu niste persoane cat de cat normale care au o problema in relatia lor: nu e acceptata de ceilalti. Unul e casatorit, unul e minor, nu accepta parintii, etc. Si urmarim frasunelile si incercarile lor de a-si mentine aceasta relatie, bineinteles condimentate cu accente dramatice, limbaj colocvial si eventual cate-o urma de violenta.

Tradati in Dragoste (Prima TV) - Prima emisiune de gen de pe la noi. Ernest e taticul. Format copiat dupa faimosul "Cheaters" al americanilor dar ceva mai potolit (Ernest inca n-a fost injunghiat sau batut). Emisiunea un adevarat succes de piata la inceputuri. Acum s-a subtiat rau, asta si pe fondul aparitiei atator productii cu acelasi subiect.

Fata lu' Tata (Kanal D) - O emisiune noua care a pornit in tromba. Se iau niste parinti de fete, una bucata Cove si se pun pe urmarirea fetei. Intotdeauna aceasta are de-a face cu cele mai odioase treburi. Ba e combinata cu prieteni de-ai tatalui de-o varsta cu acesta, ba cu vreun vecin care mai are si copii, ba e minora si insarcinata, ba e cat p-aci sa plece prin tari straine pentru un post de "chelnerita". Inca nu s-a gasit una cuminte sau macar cu o problema minora. Pe Cove nu-l prinde deloc emisiunea. Numai serios nu pot sa fiu cand il vad pe Cove. Ma gandesc doar la cum consola el babute la Surprize, Surprize.

Super Nanny (Prima TV) - Se ia o pacoste de copil, se cheapa super-dadaca si se incearca in 3 zile ceea ce parintii au dat gres in cativa ani: educarea sau punerea cu botu' pe labe (da, stiu, foarte urat spus). Aici e bine ca mai apare si neprevazutul. Copilul e mic si cateodata nu stie ca e un rialiti sou si tre sa urmeze un scenariu sau ceva. Si se mai da in spectacol.

Consilier de Urgenta (National TV) - Se iau cele mai inapoiate specii umane si se pun in fata camerei. Cafteli, injuraturi si saracie lucie. Si vine consilierul care incearca sa poarte o conversatie cu un biped inapoiat care nu are un vocabular mai bogat de 100 cuvinte. Urmarile sunt evidente: tot bataie, tot injuraturi, tot saracie. Dar cum bipedul mai are ceva simt al inferioritatii in fata unei persoane mai educate, mai scoate cate un "da doamna" aprobator la dojenirile consilierului printre scatoalcele pe care le revarsa asupra partenerei. Nepotrivita e si consiliera. Nuta, Nusa, Pusa, nici macar nu i-am retinut numele. Initial era tipa de "dresa" copiii la Super Nanny. Aia era mai fun macar. Mima o minima implicare.

Test de Fidelitate (Antena 1) - Antena 1 a simtit nevoia sa aibe o emisiune care sa rivalizeze cu Tradati in Dragoste. Si a copiat-o pe dintocmai pe aceasta. Dar prezentatorul este foarte foarte enervant si nesuferit. Si asta la propriu. Atat pentru cel prins in flagrant cat si pentru mine ca telespectator. Emisiunea pare totusi mult mai trasa de par decat rivala. Interesant e doar momentul flagratului si celel cateva capace/palme schimbate de protagonisti. Majoritatea celor prezentati par niste manelisti plictisiti de viata si cu mult prea mult timp liber. Foarte agasant si nelalocul sau e "testul cu detectorul de minciuni" la care e supus acuzatul. Practic o tipa inexpresiva, enervanta la culme prin liniaritatea vocii si discursului si probabil neatinsa de ceva vreme de vreun tip, mimeaza un interogatoriu de vreo 10 intrebari si trage cate-o concluzie acuzatoare.

Schimb de Mame (Prima TV) - Conceptul e simplu: se iau 2 familii cu copii si se schimba mamele timp de 7 zile. Punctul de suspans maxim e cand mamele afla unde vor ajunge si se bucura sau nu ca au ajuns la coada vacii. De altfel aici e si interesul maxim: sa trimiti o femeie de oras, crescuta la bloc, sa faca curat la porci sau sa mulga vaca.

Ar mai exista si altele. Mai imi vin acum in minte Socrii si Cuscrii sau ceva de genul, tot din curtea National TV. P-astea nu le-am vazut inca. Mai exista probabil si altele pe alte posturi. Voi mai cauta si voi mai reveni cu detalii despre noua obsesie a romanului: rialiti soul.

Sunt balanta!

Ziua de azi a fost destul de bogata in stiri si mai ales desoperiri ravasitoare. Si aici ma refer la socul care m-a cuprins la aflarea vestii ca sunt 13 zodii in loc de 12. S-a mai descoperit una. Ophiuchus i s-a spus. Era acolo ascunsa dar nu o vedea nimeni. Pana acum. E plasata intre fostele scorpion si sagetator. Si s-a produs o dereglare totala si a datelor celorlalte zodii.

La auzul acestei stiri simteam deja cum mi se taie picioarele sub mine. Tot acest timp am fost inselat, am trait intr-o iluzie. Nu mai sunt scorpion. Nu mai sunt introvertit, ascuns, misterios, razbunator, spion si mai ales initiator in mistere. Cica sunt balanta. Adica un permanent nehotarat. Pendulez intotdeauna intre decizii. Mi s-a dereglat tot sitemul de valori. Am fost resetat si trebuie sa o iau de la zero. Si nu numai eu. Probabil de aici s-a declansat si criza mondiala. O sa vina numerologii si o sa se ia si de cifra 13. Mare ghinion aici. Trebuie sa ma pun pe studiat sa-mi insusesc noua zodie cu atributiile/proprietatile ei.

Deja celelalte stiri au trecut neobservate. Una ar fi o relativa stabilizare a cursului de schimb leu-euro. Asta in sensul in care nu s-a mai devalorizat vertiginos leul. Ieri era 4.2985. Azi s-a oprit la 4.2772. Scaderea asta mi se pare nesemificativa si va fi rapid anihilata zilele viitoare de o noua crestere. Nu vad nimic care sa opreasca euro din drumul sau ascendent. Economia noastra care duduie, increderea in leu, increderea in piata noastra a investitorilor, noua putere si interesul ei pentru pulime, toate astea vor conduce la devalorizarea continua a leului.

Am mai aflat azi ca frasunelile din monstruasa coalitie continua. Baronul Oprea si-a dat demisia. Si Vulpea Ardelean, motivul discordiei, si-a dat demisia. Acum asistam la lupte interne in pesedeu. Unii vor excluderea lui Oprea din partid. Netoiu si hoardele de jachete rosii din Ilfov fac mitinguri pentru sustinerea mai marelui de la judet. Ma astept la o inregimentare a lui Oprea in pedeleu cat de curand. Putin le pasa scursurilor din guvern de criza. Ei sunt ocupati de impartirea cascavalului cat el inca mai exista. Poate ca nu mai iese toata roata. Dar de o bucata tot se agata ei.

Legenda vie Raul Madrid

Azi am zabovit minute bune asupra unui articol de suflet scris de Cristian Geambasu, editorialist gsp, la adresa celui mai bun jucator din istoria echipei spaniole Real Madrid. Si aici l-am numit pe Raul Gonzalez Blanco. Va invit sa-l lecturati pentru a intelege ce inseamna devotamentul si loialitatea fata de un club a unui jucator de fotbal care a crescut, a evoluat si a ajuns prin munca, daruire si performanta simbolul echipei. De aceea echipei i se mai spune si Raul Madrid. Si aici nu vorbim de orice echipa ci de cea mai galonata si cu cel mai bogat palmares dintre toate cele existente.

Raul, astazi in varsta de 31 ani, si-a inceput cariera la grupele de copii si juniori ale rivalei Atletico Madrid. Dar odata cu desfiintatea acestora de catre regretatul Jesus Gil y Gil, a ajuns in curtea Realului. Si aici avea sa ramana pana in ziua de azi. Si sa ajunga stindardul echipei. O echipa care a fost in timpul presedentiei lui Florentino Perez inabusita cu vedete. Si totusi Raul a rezistat, a trecut prin perioade grele, a ajuns si pe banca de rezerve in unele momente dar atitudinea sa de invingator, daruirea si implicarea totala pe care o manifesta atat in timpul jocului dar si la antrenamente, simplitatea si modestia de care a dat dovada in viata extrasportiva l-au impus intotdeauna printre cei mai buni jucatori ai echipei. Si odata cu acestea a venit si suportul tribunei. Raul e un simbol nu numai pentru club ci si pentru suporteri. Un motiv de mandrie si un exemplu demn de urmat. Daca pe langa talent mai pui si suflet si daruire poti ajunge departe. Recompensele vor veni de la sine.

Raul a fost norocos si prin prisma faptului ca nu a avut accidentari majore de-a lungul carierei. Astfel a reusit sa atinga si sa doboare majoritatea recordurilor atat ale clubului sau, Real Madrid, cat si ale fotbalul spaniol si international. Si inca mai poate dobora recorduri sau sa le impinga pe cele detinute la limite foarte greu de atins macar pentru generatiile viitoare.

Unul din secretele reusitei sale a fost respectul pe care l-a impus pe teren. Tot timpul concentrat asupra jocului, bataios la orice minge dar nu mai departe de litera regulamentului, a inteles ca fotbalul trebuie jucat in spirtul fair-play-ului si a reusit performanta de a nu primi vreodata un cartonas rosu. Si asta a impus un respect si din partea adversarilor.

Cariera sa nu a fost insa incununata de toti laurii pe care i-ar fi meritat. Unul esential ii lipseste pe plan personal: Balonul de Aur. Alaturi de Maldini il vad ca pe unul din cei mai indreptatiti jucatori care ar fi putut castiga acest trofeu dar nu a reusit. Nici Hitchcock nu a castigat vreun Oscar sau Ghandi vreun premiu Nobel pentru pace desi ambii ar fi meritat-o pe deplin.

Ce m-a surprins placut in articolul mai sus mentionat a fost faptul ca nu existat nici macar un comentariu ofensator sau nelalocul sau. Desi e vorba despre un blog si sunt foarte multi suporteri ai rivalei Barcelona. Asta inseamna un mare jucator. Unul in care si rivalul isi scoate palaria si ii recunoaste valoarea.

Stiri blitz - 13.01.2009

• Vine pensionarul in spital pentru o operatie. In timpul sederii in spital se procopseste si cu o pneumonie. E adus inapoi si tratat. Se trezeste apoi cu facturi de 21000$ pentru tratamanet --> link EN (news) <-- medicina, sistemul e de vina

• Facebook a ajuns sa fie folosit in justitie --> link EN (news) <-- curiozitati

• Tot vedem prin ziare si reviste tot felul de clasamente si dimnensiuni ale marimii barbatiei diversilor donjuani. Multi isi punea problema evaluarii dimensiunii. Cum au aflat pitipoancele dimensiunea? Cu rigla? Nu. A aparut prezervativul cu etalon la purtator --> link EN (article) <-- mare e gradina Domnului

• Politia a gasit un pian in padure in stare perfecta de functionare si pregatit pentru o cantare. Dar nici urma de pianist --> link EN (news) <-- curiozitati, garcea

• Ce credeti ca s-ar mai putea tipari pe un tricou? Ce ziceti de un bloc de apartamente? --> link (image) <-- fun pics, creativitate

• Rezolvare rapida, la obiect si totusi corecta a unei probleme de fizica --> link EN (image) <-- fun pics, imaginatie extrema

• Politia urmareste un motor. Accident. Salt dublu acrobatic, aterizare si plecare --> link (video) <-- accidente, noroc
  

Tariceanu are grija de familie

Am gasit pe telefon o poza din decembrie trecut si mi-am amintit ca vroiam sa scriu de grija pe care o are Tariceanu pentru fosta sotie. Am avut ocazia de a o vedea (bine, nu chiar o vedeam dar vietuiam prin preajma locuintei dansei) in ultimii 2 ani. Nici macar nu stiam pe cine aveam prin vecinatate. Am aflat in ultimul an. Si de atunci mai urmaresc, cand timpul imi permite, cum se descurca doamna. In primul rand sa vedem o poza si ce avem in ea:


1. Soferul. Da, are sofer personal. Platit de Tariceanu, cel mai probabil. Eu stiu ca e doar sofer. Nu bag mana in foc pentru mai multe. Omul isi petrece ziua prin preajma locuintei doamnei, o ajuta cu diverse cumparaturi, sacose, etc. Cateodata e la masina, cateodata nu e. Din momentul in care intra in cladire nu stiu ce se intampla. Difera totusi timpul petrecut in cladire. O mai primi si el o tratatie, o apa plata, etc. Din bun simt macar.

2. Masina personala a soferului. E un VW Passat break de model precedent actualului.

3. Masina personala a doamnei. Bineinteles, Citroen. Bineinteles, donata de Tariceanu. Citroen C5 break mai bine spus. Prima oara cand a aparut in Romania l-am vazut in poarta doamnei. Inainte avea un Picasso. Si ala modelul cel mai recent, bineinteles.

4. Locuinta doamna. Nu am vazut-o decat de 2 ori in balcon de-a lungul vremii. Ceva vreme am banuit ca are sigilata usa la balcon. Locuinta banuiesc ca e destul de incapatoare si intr-o zona ultracentrala.

Tariceanu e un om simtit, importator de Citroen, cu frica lui Dumnezeu si cu grija pentru familia lui. Acum stiu ca e printr-o vacanta prelungita prin strainatate. Sa simta ca nu mai e premier si a devenit mai "liber". Petrece criza la altii.

Deci actuala sotie nu are de ce sa-si faca griji. Daca domnul Tariceanu va decide ca vrea ceva mai proaspat, cum s-a mai speculat anul trecut prin presa, are viitorul asigurat si, bineinteles, Citroenul si soferul la poarta.

Personajul in cautarea actorului

Aseara am avut oportunitatea de a asista la o piesa de mare calibru a Teatrului Bulandra: Sase Personaje in Cautarea uni Autor in regia lui Liviu Ciulei. Mi-am dorit de mult timp sa vad un spectacol in regia lui Liviu Ciulei. Si ieri am reusit. Regizorul reuseste sa puna in scena o atmosfera vie in care personajul se intalneste cu actorul si creatorul.

Scena e dominata de 3 personaje: tatal (Victor Rebengiuc), regizorul (Ion Caramitru) si fiica (Andreea Bibiri). Lui Victor Rebengiuc ii revine insa rolul cel mai dificil si anume acela de a face legatura intre personaj si cretor si de a exprima si transmite cat mai simplu dar in acelasi timp si complet starea interioara, drama si zbuciumul celor 6 personaje abandonate de autorul lor. Cu aceasta ocazie mai face inca odata dovada nemarginitului sau talent dovedind inca odata, daca mai era nevoie, ca teatrul se face din talent si placere indiferent de numarul anilor. Si totul s-a vazut rasplatit prin ropotul de aplauze special dedicate maestrului de la sfarsitul piesei.

Un rol foarte bun face si Andreea Bibiri, o actrita din noua generatie de tineri talentati si dedicati teatrului. Ea reuseste cu succes sa o suplineasca pe Maia Morgenstein si sa dea viata si credibilitate personajului sau prin naturalete, intensitate si o miscare scenica foarte buna. Ion Caramitru este elementul de echilibru al piesei. Cel ce trebuie sa ii impace pe toti si sa aduca la un punct comun personajul si actorul.

Decorul si schimbarea continua a acestuia, impreuna cu celelalte personaje, contribuie la emotia transmisa de catre piesa si la crearea intregului si evidentierea esentialului. Va recomand aceasta piesa pentru o detasare de la zbuciumul cotidian si o evadare intr-o lume teatrala in plina creatie.

Criza loveste si intre buzunare

Zilele trecute era la mare voga si prin blogosfera si prin presa stirea ca si industria filmelor pentru adulti din SUA cere niste banuti guvernului american pentru a trece cu bine de criza. Nu multi, doar vreo 5 miliarde. Se pare ca e greu si cu sexul pe vremurile astea. O fi intrat si obiectul in criza? Ii trebuie un stimul mai serios? Ma tot intrebam care ar fi explicatia acestei cereri. Doar din inertie? Adica daca toti cer, de ce sa nu cerem si noi?

Azi in ziarul Ring am gasit si explicatia mult cautata. Se pare ca aceasta recesiune afecteaza si viata sexuala. Nu-ti mai vine sa mai pierzi timpul si cu o partida buna ca iti sta capul doar la bani, credite si esti stresat mereu de nesiguranta locului de munca. Si de aici un intreg cerc vicios. Daca nu mai e sex nu mai e nici vanzare buna la pornache. Nici macar piratare cum era inainte. Nu mai e nici vanzare buna la articole din magazinele de specialitate. Nu se mai cumpara nici revistele ca pe vremuri. Daca nu mai e vanzare la pornache nu mai e nici profit suficient si nici productie multa. Deci starleta ramane mai nesatisfacuta. Si la buzunare si intre ele.

Si daca omu' nu mai are chef de actiune raman si centuristele fara obiectul muncii. Pai daca nici prostitutia nu mai merge atunci ce a mai ramas? Doar nu desfiintam si cea mai veche meserie.

Deci totul se duce de rapa. Si astfel intra in faliment cea mai veche industrie din lume. Trebuie ajutor de la stat. Sa mai taie din fondurile alea pentru banci si sa puna neaparat la punct un program de salvare pentru pornache.

Ciorile si inteligenta

Am dat zilele acestea de un link interesant. Arata cat de descurcarete pot fi anumite animale/pasari. Cred ca sunt mai inventive decat unii oameni. Si ... mai atente la culoarea verde decat pietonii.

Font pentru vreme de criza

Criza ne loveste din ce in ce mai puternic. Peste toate, ne mai opresc si rusii gazul. Romanul incepe sa simta ca pusculita e din ce in ce mai goala. Trebuie sa faca economie din ce in ce mai mult si in cat mai multe locuri. Chiar si cerneala de la imprimanta poate fi economisita. S-a inventat fontul perfect pentru a obtine un randament maxim intre economia de cerneala si lizibilitate. Numele, cum altfel decat ecofont.


S-a ajuns la acest format dupa nenumarate incercari. Se reduce cu pana la 20% cantitatea de cerneala necesara pentru printare. Si acum un banc bun pentru a ilustra folosinta:


Sursa: Bits & Pieces

Din invataturile zilei

• Leul e de porc. A inceput sa intre la apa si sa se faca mic mic mic. Si euro erupe. Dar las' ca stim noi ca economia duduie si pe noi nu ne afecteaza crizele astea fictive internationale.

• Traficul in Bucuresti e surprinzator de lejer. Or fi toti inca blocati pe Valea Prahovei?

• Rusii ne-au taiat gazul. Oficialii nostrii ne anunta ca romanii nu vor avea probleme si nu vor plati mai mult pentru a acoperi costul producerii caldurii din pacura si nu din gaze. L-am vazut chiar pe Videanu dandu-ne asigurai d-astea. Deci incredere maxima. E in stare sa arunce si niste marmura pe foc sperand sa scoata ceva caldura.

• Frigaraia nu ne mai tine mult. Prin februarie se preconizeaza si vreo 15 grade. Nu sunt deloc increzator in meteo dar nici nu vad zapada asternandu-se prea curand pe caldaram.

• Tariceanu mai asterne si pe blog cate-un rand de pe plajele din America de Sud acolo unde-si petrece vacanta. E criza intr-adevar. Se pare ca Citroenul inca se vinde. Ii ureaza numai de bine lui Boc, acest Dorel de la Palatul Victoria.

Cheta pentru becuri

Ziua a inceput cu niste fulgi de zapada. Putini, rari si s-au potolit repede. N-au ajuns nici de-o pojghita pe strada. Anticipand o zi lunga am ales un drum cu masina spre serviciu. Primele minute m-au dus cu gandul la un drum lung. Deja ma vedeam adormind la volan la fiecare semafor. Dar dupa trecerea de Mihai Bravu a venit descatusarea. Soseaua libera. 2-3 masini. Si tot asa pana la serviciu (zona Armeneasca). Din observatiile mele am constatat ca locurile de parcare de pe langa serviciu se gasesc cam in functie de ora. E plin mai mereu intre 8 jumate si 9 jumate. Inainte si dupa se gasesc locuri. Nu stiu cum se intampla. Eu ajungand in intervalul fara locuri de parcare m-am invartit ceva pana am proptit-o foarte inghesuit si blocand si jumate de iesire din garaj.

Pe seara m-am deplasat si spre facultate. Trebuie macar acu pe final. Nu mi-a ajuns facultatea normala si am zis sa mai bag si-un master. Am plecat mai devreme, asteptandu-ma sa zac prin trafic. Am ajuns imediat la Leu. Cred ca 10 minute de la Universitate. Snur am mers. Probabil criza a atins si la benzina. Face omu' economii la transport, merge mai mult cu ratbu sau pe jos. Ar mai fi cazu si la ceva reduceri de fonduri ca inainte de anul nou era plin la case la altexuri si domuri si alte "uri" d-astea. Toti erau cu plasme si tunuri (aparatele foto profesioniste). Si nu d-alea ieftine. Si nu erau cine stie ce reduceri sau lichidari de stocuri.

Mie mi-e jena de cum arata facultatea la care studiez de atatia ani. Facultatea de electronica a Politehnicii. Cladirea aia mare din Piata Leu. Si cred ca nu sunt singurul. Dar se pare ca celor cu autoritate nu le e. Am mai scris despre nesimtirea celor de la secretariat. Nu s-a schimbat nimic. Dar nici nu se intretine nimic. Se traieste ca in epoca de piatra inauntru. Cu lumina naturala. Daca e, te descurci. Daca nu e, nu te descurci. Trebuie sa vii cu lanterna d-acasa. E greu cu becurile. E o atmosfera obscura. Fiecare se descurca cum poate. Ar trebui sa facem o cheta sau sa punem deoparte din atentiile pentru secretare si sa punem dracu niste becuri in holu' ala mare ca sa vad si ochiu' studentului ceva la avizieru' ala seara si sa nu-si rupa gatu' pe scari.

Sa nu mai vorbim de treaba cu fumatul interzis in cadrul facultatii. Vrajeala. De indata ce a iesit studentul pe usa salii de curs sau a laboratului e cu batul in gura si incepe sa fumege. Il doare-n cot de legi si de amenzi si de alte alea. Doar nu se duce el afara sa-i inghete mana pe tigara si sa tremure tot. Si nu fumeaza ca sa se incalzeasca. Deocamda e caldura in cladire. Cred ca e singurul lucru care mai e.

Fotografia ca pasiune

Blogul este o pasiune. Fotografia la fel. Din pacate n-am reusit inca sa stapanesc precum as dori tainele acestui domeniu (fotografia). Dar sunt pe drumul cel bun. In acest loc blogul si fotografia se intalnesc. Ma bucura faptul ca am un loc al meu unde pot sa arat si altora fotografii facute de mine si ca pot comenta in voie asupra lor.

Totul a inceput cu clasicele aparate cu film. Ce necaz aveam ca trebuia sa stiu exact ce vreau sa pozez, cum sa pozez si nu imi permiteam vreo eroare. Ca aveam doar 24 de incercari. Si filmul costa, develoaprea costa si pe deasupra mai si dureaza. Acum e mult mai lejer. Faci poze si cu ochii inchisi. Poate iese ceva. Oricum poti sa stergi imediat ce nu-ti convine. A evoluat tehnologia. Asa am ajuns eu acum sa am in doatare un aparat foto Canon Powershot S3 si telefonul mobil care are si el o camera bunicica si utila. Cine se gandea acu cativa ani ca telefonul o sa faca si poze? Daca mie imi spunea cineva asa ceva acu cativa ani primul gand mi-ar fi mers la un aparat foto masiv lipit de receptorul unui telefon. O strutocamila. Initial am considerat ca o camera foto la telefonul mobil este doar un moft, o chestie de care ma pot lipsi, nu intra in lista de prioritati atunci cand citeam specificatiile tehnice. Dar am constatat ca are si ea rolul ei. Mai ales pentru un blogger e importanta. Dar nu numai. Au fost multe momente cand imi spuneam "ce mi-as dori sa am un aparat foto acum cu mine". Si decat sa ma car si cu un aparat foto si cu un telefon la mine mai bine le am integrate in acelasi dispozitiv.

Dar vin si momente cand o simpla camera a unui telefon nu mai este suficienta. Atunci intra in actiune artileria grea, in cazul meu S3-ul. Era ideal la momentul achizitionarii lui (acu vreun an jumate). Era primul meu aparat foto fara film si am vrut ceva intermediar. Nici banal dar nici prea complicat. Asa ca am optat pentru un semipro. Este foarte bun pentru invatat tehnici fotografice si mici detalii care pot fi aplicate ulterior pe o scula profesionista. Are dezavantajul ca nu il pot cara mereu cu mine. Si aici ma refer la viata cotidiana prin Bucuresti. Nu e chiar cel mai micut lucru. Aici ajuta mobilul.

Intr-un viitor nu foarte apropiat planuiesc achizitionarea unei scule profesioniste, unui "tun". Dar pentru asta trebuie sa mai invat pe actualul aparat, sa reusesc sa scot tot ce poate el mai bun si sa mai pun niste banuti deoparte pentru ca un "tun" nu e chiar o investitie cotidiana.

Acest articol a fost scris si pentru concursul Go4it.ro.

Stiri blitz - 05.01.2009

• La prima vedere e un ipod. La atingere nu prea mai seamana. La o examinare mai buna, realizezi ca e doar un port-tigaret --> link (image) <-- imaginatie extrema

• Incaperile zilelor noastre incep sa fie din ce in ce mai populate de cabluri. Va propun si o metoda de identificare a lor --> link (image) <-- creativitate, utile

• Radiografia unui Macbook --> link (image) <-- prea mult timp liber

• Dispozitive USB ingenioase --> link (image) <-- imaginatie extrema, creativitate, curiozitati

• Cel mai inalt pod din lume e pe cale de a fi terminat in China --> link EN (article) <-- tehnologie, extreme

• Test online pentru determinarea semnelor de incipienta a sindromului Alzheimer --> link EN (site) <-- utile, medicina

• Falsificam acte in doar 10 minute. Si avem si reclama pe masina cu asta --> link (image) <-- caruta cu prosti, fun pics

Initierea parintelui Amaro

Pentru ultima zi de vacanta inaintea unui nou sezon de munca am ales un film mexican foarte apreciat la vremea lui: El Crimen del Padre Amaro (2002). La fel ca si precedentul vizionat, si de acesta am dat rasfoind arhiva nominalizarilor la premiile Oscar.

Filmul are la baza romanul cu acelasi nume din 1875 al lui Eca De Queiroz. Actiunea este transpusa in anul 2002 si se invarte in jurul unui tanar preot, parintele Amaro, trimis intr-un orasel de provincie pentru a fi discipol al parintelui Benito. Neprihanirea si inocenta tanarului preot se lovesc curand de lucrurile murdare si afacerile necurate ce se invart in spatele sutanei. Treptat intra si el in pacat printr-o legatura amoroasa ce se creaza cu o minora localnica. Si cum toate cele ce se intampla in spatele sutanei raman acolo asa se intampla si cu pacatele tanarului preot ceea ce desavarseste initierea acestuia in "randuielile" bisericesti locale.

Un film bun ce a declansat controverse in Mexic chiar inainte de aparitia sa pe marile ecrane. S-a incercat chiar interzicerea sa de catre unele grupuri apartinand bisericii. Il recomand pentru scenariu si o diversitate de la filmele in limba engleza. 7/10.

Ne vom intoarce in multime

Ce frumos a fost Bucurestiul in aceste prime zile ale noului an! Intotdeauna mi-au placut diminetile de sarbatoare cand ma uitam pe geam si pe strada nu treceau decat una-doua masini. Se aude linistea. Si ma gandesc ca in tot orasul e la fel. Mai ca-mi vine sa ma arunc in masina si sa fac o tura de oras in mers molcom cu o muzica in surdina. Asta e si unul din cele mai bune momente de a vizita strazile Bucurestiului. Pe jos, in masina personala, in mijloacele de transport, oricum.

In dimineata primei zile a anului am mers cu un autobuz. Un vis. Strazi pustii, masinile se numarau pe degete, totul inchis si o atmosfera de moleseala si somn adanc. Am ajuns deindata la destinatie. Ma si gandeam cum e sa fii sofer de autobuz in ziua de anul nou. Nu tu revelion, nu tu bautura, ca doar nu poti sa vii trotilat la serviciu, ca doar ai o zi intreaga in fata si cat de goale ar fi strazile nu cred ca-si asuma vreun sofer riscul. Cred ca mai bine e de serviciu de revelion decat in ziua de anul nou. Cel putin din punctul meu de vedere.

In a doua zi a anului am iesit iar prin Bucuresti. De aceasta data cu masina personala. Un adevarat rai. Eram singur prin intersectii. Ce ma oprea din mers era nesincronizarea semafoarelor. Toata lumea stie ca problema exista dar nimeni nu face nimic. Domnu' primar, facem si noi ceva cu semafoarele astea? Sau doar planuim o fantana cantatoare?

Din pacate, toate aceste zile vor fi istorie incepand de luni. Vom reveni brusc la buluceala, injuraturi, nervi si toate celelate obsnuinte din traficul bucurestean. Practic ceea ce vedem acum la teveu ca se intampla pe Valea Prahovei. Tot Bucurestiul s-a mutat acolo. De fapt pe drumul pana acolo. Asta e tot ce stie Bucurestiul: Valea Prahovei. Si la teveu aveam o singura zona promovata: Valea Prahovei. Meteo, trafic, transmisii direct, tot ce inseamna munte pentru televiziunile noastre se reduce la Valea Prahovei. De aceea eu detest aceasta zona. Ma simt ca in Bucuresti din toate punctele de vedere doar ca in loc de muntii de gunoi din stanga si dreapta sunt munti naturali. Dar si aceia din ce in ce mai plini de gunoaie.

Eu sunt fan zona Cheia. E pe DN1A. Acel drum sugerat intotdeauna ca o alternativa la Valea Prahovei dar pe care prea putini il folosesc. Chiar dau din nas daca li se sugereaza ca ar fi mai eficient s-o ia p-acolo. Chiar azi era la stiri un interviu cu o familie intr-o masina la iesirea din Brasov. Oamenii vroiau sa ajunga in Ploiesti si erau indignati ca politia le sugereaza sa o ai pe DN1A si sa lungeasca astfel drumul cu 15-20km decat sa stea vreo 4-5 ore in coloana pe Valea Prahovei. Au declarat ca nu-si permit un asemenea ocol. Pai atunci isi merita soarta si le urez sa zaca in coloana. De aceea si este zona Cheia foarte frumoasa si cat de cat linistita. Am si postat niste fotografii din zona acu vreo cateva zile. Paradoxal, cel mai bun lucru care i se intampla zonei este ca nu ajunge calea ferata pana acolo. Singura metoda e pe sosea. O sosea refacuta in totalitate.

Dar romanului ii place unde e multimea mai mare. Daca e sa fie atunci sa fie mult si cu varf. Nu se oboseste sa se informeze si chiar daca ar afla ca drumul e aglomerat considera ca nu i se poate intampla chiar lui si ca nu-i problema sa mai intarzie vreo 10-20 minute. Si cand minutele astea ajung ore incepe si urla in gura mare la teveu.

Alte drumuri n-o sa avem prea curand. Dar nici p-astea pe care le avem nu stim sa le exploatam la maxim.

Tineretea si moralitatea anilor '30

A doua zi a anului a adus un nou film pe ordinea de zi: Rambling Rose (1991). Prima oara am dat de film rasfoind arhiva nominalizarilor la premiile Oscar. Mi-a atras atentia pentru ca a fost pentru prima oara cand o mama si o fiica au fost nominalizate pentru prestatia din acelasi film. Laura Dern este Rose, o tanara de familie modesta ce e luata in casa pe post de servitoare de catre o familie avuta pentru a nu ajunge prostituata. Actiunea se desfasoara in anii '30. Tocmai acesta e si punctul forte al filmului: atmosfera creata de regizor in jurul acelei perioade.

Rose stie ca arata bine si place barbatilor. Profitand de acest lucru, de tineretea si de pofta ei de viata ajunge sa intre in conflict cu principiile morale ale familiei ce a adoptat-o.

Filmul il recomand celor ce doresc o intriga usoara intr-o atmosfera a anilor '30, cu familile tipice conservatoare, cu un tatal ce-si asuma rolul de lider de familie si cu o tinerete care contravine principiilor morale ale vremii. Primeste din partea mea un 7/10, in principal pentru atmosfera, coloana sonora si prestatia actritei principale. Nu este insa unul din genurile mele preferate de intriga.

Antisemitismul in timp de razboi

Ca sa continui obiceiul ultimelor zile si sa ma mai relaxez in prima zi a noului an am ales un nou film pentru vizionare: Gentleman's Agreement. Un film despre antisemitism in regia lui Elia Kazan, realizat intr-o vreme in care ororile nazismului din timpul razboiului erau in plina desfasurare. Tocmai subiectul, foarte controversat la acea vreme chiar si in America, n-a fost foarte bine primit de catre directorii studiourilor 20th Century Fox, chiar daca majoritatea dintre acestia erau evrei. Ei se temeau de ecourile pe care le putea avea filmul si de discutiile ce le-ar putea starni.

Actiunea se invarte in jurul unui redactor proaspat venit in New York si care doreste sa scrie un articol amplu despre antisemitism din punctul de vedere al unui evreu. Drept urmare, "renunta" la religia sa de crestin pentru cateva saptamani, se prezinta drept evreu si traieste pe propria piele ceea ce inseamna antisemitismul, neajunsurile, batjocurile si limitarile impuse de societatea americana asupra unui evreu. Se infiripa si o relatie amoroasa, destul de antipatizata totusi de catre regizor care avea sa declare mai tarziu ca i s-a parut ca a fost destul de fortata in contextul dat.

In ciuda scepticismului conducerii studiourilor, filmul a fost foarte bine primit de catre critici si de catre public, fiind de altfel si filmul cu cele mai multe incasari din 1948 a studiourilor 20th Century Fox. Si Academia Americana l-a rasplatit cu 3 premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun regizor si cea mai buna actrita in rol secundar) si alte 5 nominalizari. Ramane unul din filmele de inceput ale lui Gregory Peck, film in care isi arata calitatile actoricesti ce aveau sa-i aduca cativa ani mai tarziu Oscarul pentru mult apreciatul rol Atticus Finch din To Kill a Mockingbird. 8/10.

Revelionul din strada

Miezul noptii a fost aproape de a ma prinde in autobuz. Si asta datorita traficului exceptional din Piata Unirii, incompetentiei politailor si incapatanarii soferului care refuza sa deschida usile cand era evident ca va avea ceva de asteptat in intersectie.

Cu chiu cu vai am ajuns si spre Piata Constitutiei. Am prins si cele 2-3 vorbe ale domnului primar. Dar am prins si momentul esential, scopul de altfel al vizitei mele in piata si anume spectacolul de lumini si artificiile. A fost destul de frig dar dupa primele minute a trecut si corpul s-a obisnuit cu frigul.

Am remarcat ca au fost foarte multi oameni. Din pacate, unii foarte ingusti la minte. Cat creier iti trebuie sa faci pe teribilistu' si sa spargi tu o sticla de sampanie trantind-o de asfalt in mijlocul multimii? Asa s-a strezit DB cu o sticla-n picior. Noroc ca nu a patit nimic. Oricum teribilistii au disparut imediat. Era imposibil sa identifici pe cineva acolo.

Vroiam sa fac mai multe poze si filmulete. Din pacate bateriile si frigul m-au cam impiedicat. Mai jos aveti ce am reusit eu sa surprind din artificiile si jocul de lumini din Piata Constitutiei.